Arhiva | suflete RSS feed for this section

un fel de poem despre moarte.

3 Ian

moartea stă pe podelele apartamentelor noastre,

se ascunde şireată pe la colţurile covoarelor

parcă aşteptând să faci un pas greşit

ca să-şi întindă membrele

să te prindă de glezne

să te arunce pe jos.

 

moartea stă în tălpile pantofilor noştri

se mulează pe şirete şi scaiuri

parcă aşteptând să calci mai tare acceleraţia

ca să-ţi pună o lumină în faţă

să vezi un tunel sau un tren

să-ţi taie respiraţia.

 

dar vom deveni nemuritori atunci când nu vom mai avea podele,

când vom cumpara covoare ovale

şi când vom renunţa la pantofi.

 

sau poate niciodată. sau…

 

Anunțuri

2012 – la adio.

30 Dec

ce-ar mai fi de spus acum, la apus ?

acum 365 din zile, când ai răsărit, mi-ai dat prima lecţie : nu pot şi nu voi putea niciodată să iubesc din milă, pentru că nevoia de a trăi o iubire autentică e mai presus decât orice recunoştinţă.

dacă stau să fac bilanţul activităţilor, rezultatul e unul pozitiv : în martie mi-am luat permisul de conducere, în iulie mi-am luat bacul cu brio, în octombrie am început facultatea pe care o visam şi la care merg în fiecare dimineaţă cu drag, în noiembrie am intrat într-o organizaţie stundenţească, iar în decembrie..

ei bine, cu decembrie e mai greu. decembrie, mi-ai luat doi taţi. pe unul mi l-ai pus departe de casă şi pe celălalt mi l-ai trecut în nefiinţă.

ce ţi-am luat eu ţie ? ţi-am dat doar nopţi pline de regrete, în care greşelile nu dureau, ţi-am dat promisiuni de eliberare din captivitatea unei iubiri cvasiîndeplinite, seri în care jucam remi cu colegele de cameră până la epuizare.

the_end_by_ZER0_0NE

2013, vei fi anul în care voi învăţa să fiu mai fericită, să iubesc mai mult decât până acum, să iert mai des şi mai sincer… 

doar azi şi mâine voi mai plânge pentru toate greşelile mele, ale tale şi ale lui.

de marţi voi plânge pentru toţi fiorii care  îi trăiesc atunci când îmi spui că sunt minunată. 

iar la final, un filmuleţ despre timp.

Eu votez cu Tudor Turcu in finala X-Factor.

22 Dec

oricât de departe aş fi de casă, nu uit de unde am plecat. şi se pare că o dată cu revenirea în micuţul oraş am luat legătură cu toate noutăţile. printre cele mai importante se află participarea lui Tudor Turcu în finala X-Factor, emisiune difuzată de Antena 1.

personal, sunt foarte departe de lumea asta a show-bizului, dar totuşi, mă bucură să aud că un medieşean concurează tocmai în finală. de aceea m-am hotărât să-l susţin pe Tudor, alături de ceilalţi bloggeri medieşeni, şi să-i urez pe această cale tot succesul de care va avea, probabil, nevoie.

Voteaza-Tudor-Turcu-la-X-Factor

sursă foto 

tricoul tău.

12 Noi

la multă vreme după ce am încetat să ne vorbim, mi-ai bătut la uşă.

ţineai în mână tricoul alb care-l purtai când dormeam împreună.

mi l-ai întins şi-ai zis „ia-l tu. spală-l, aruncă-l sau fă ce vrei.” nu ştiam la ce te referi aşa că mă uitam nedumerită spre tine.

n-am apucat să clipesc de două ori… că deja erai placat.

şi eu ? eu ţineam în mână un tricou alb cu o pată roşie în dreptul inimii.

îmi amintesc de ultima zi. când îmi sprijineam capul de pieptul tău şi plângeam. pata aceea roşie e combinaţia vopselei din parul meu cu lacrimile mele sărate.

singura şi ultima dovada a iubirii noastre… şi tu vrei să o spăl…

azi, în graba mea existenţială, aruncând hainele în bagaje, l-am găsit din nou. era tot acolo, aranjat frumos.

încă mirosind a parfumul pe care probabil l-ai primit cadou de la iubita ta…

povestea „Keep calm”

24 Aug

într-o plimbare nocturnă prin online, am descoperit o scurtă poveste a posterului „Keep Calm and Carry On” pe care vreau să o împărtăşesc cu voi.  mai nou, „Keep Calm” a devenit o soluţie pentru toate problemele societăţii, probleme individului sau chiar problemele conştiinţei.

cu siguranţă toţi aţi văzut cel puţin un afiş cu acest mesaj, indiferent de zona pe care o „atacă” : „Keep calm and eat chocolate” , „Keep calm and read a book” etc.

am dat o tură şi pe site-ul „oficial” al keep calmu-ului şi am găsit o mulţime de chestiuţe drăguţe.

acum vă las cu povestea şi vă doresc un weekend minunat. 🙂

Succesul olimpic – Mediensis Olympics

2 Aug

după o viaţă petrecută într-o continuă pregătire, un continuu antrenament, succesul apare negreşit. devotamentul sportivilor români prezenţi la Jocurile Olimpice de la Londra se materializează în simpla participare, chiar dacă nu e încununată de o medalie, indiferent de metalul din care e fabricată.

personal, vă mulţumesc pentru lecţiile de viaţă pe care ni le oferiţi zilnic. şi totuşi cred că cea mai importantă lecţie e cea a altruismului, pentru că împărţiţi cu noi rodul muncii voastre, iar noi, ne asumăm permanent succesul vostru. folosim cu mândrie persoana întâi singular spunând „am luat medalia de aur la tir/gimnastică/judo etc” chiar dacă noi, susţinătorii voştri, nu avem nicio contribuţie la apogeul existenţial care vă încunează viaţa sportivă. iertaţi-ne, dacă uneori, prinşi de euforia succesului vostru sau de dezamăgirea eşecului, uităm să vă fim alături aşa cum aţi merita.

dincolo de orice jignire, există oameni care stau cu sufletul la gură în aşteptarea unor rezultate favorabile. asta se întâmplă fie din patriotism, fie din respectul pe care-l meritaţi. şi respectul nu vi se cuvine doar din princina sacrificiilor majore pe care trebuie să le faceţi, ci pentru simplul fapt că aveţi curajul să luptaţi pentru visele voastre, care devin şi visele noastre.

voi sunteţi oamenii care îndeplinesc visele unei naţiuni. oare câţi am putea să facem asta ?

 

eu, Feri Teglas şi Mircea Hodarnau formăm echipa Mediensis Olympics şi vă susţinem prin acest concurs organizat de Chinezu şi patzaikin.com.  şi pentru asta ne-am întânit într-o sală de protocol din Hotelul BinderBubi Mediaş.

 

 

alarma motivaţională.

25 Apr

acum câteva zile,  în plimbarea mea zilnică prin vastul internet, am descoperit motivonti.

pe prima pagină scria mare „Alarma motivaţională – Hai să învăţăm să zâmbim„.

personal, apreciez orice încercare de a face oamenii să zâmbească mai des. iar asta e una genială aşa că m-am înscris şi eu.

e vorba despre nişte sms-uri motivaţionale pe care le primeşti în fiecare dimineaţă, pentru a-ţi începe ziua cu un zâmbet.

timp de 30 de zile, nişte omuleţi fantastici îţi trimit mesaje pentru a te face fericit. şi ce poate fi mai frumos de atât?

vă zic eu. să simţi că tot universul tău o ia razna şi te salvează un mesaj de genul acesta de la un om pe care nu-l cunoşti,care nu are nici cea mai mică legătură cu tine şi nu ştie ce ţi se întâmplă.

„Învaţă că indiferent de orice, există o singură cale spre o zi minunată.Mergi înainte, drept, cu fruntea sus, găsind puterea de a zâmbi. Zâmbeşti?”

şi-am zâmbit.

 

mulţumesc!

%d blogeri au apreciat asta: