Arhiva | prieteni RSS feed for this section

voluntariatul.

6 Apr

sau despre cum am început să îndrăgesc copiii.

de când mă ştiu, am avut o aversiune faţă de copiii mici care ţipă şi sunt răsfăţaţi. într-un fel e perfect normal ca la 19 ani să nu am dezvoltat niciun sentiment matern. dar lucrurile se schimbă..

şi au început să se schimbe atunci când un coleg mi-a propus să mă implic în câteva activităţi din cadrul Asociaţei Autism Transilvania. totul a început cu un training, ca să ştiu măcar cu ce se mănâncă autismul. iar apoi am intrat în interacţiune cu primii copilaşi..

sceptică, am privit cu ochi critici tot ce se întâmpla în jurul meu, dar gemenele Jojo şi Antonia, două fete diagnosticate cu autism, m-au învăţat să fiu mai relaxată, să le accept diferenţele, unele dintre mofturi şi fixaţii.

de atunci, îmi petrec cu ele câteva ore pe săptămână, eu le ajut să intre încet încet în lumea noastră, iar ele mă învaţă că nici în lumea lor nu e totul negru, şi că dincolo de toate problemele pe care le implică spectrul autist, copiii pot să-ţi zâmbească sincer, să te îmbraţişeze puternic şi să-ţi spună „nu pleca încă.”

şi crede-mă, nu-i nimic mai frumos decât toate actele acestea care vin de la un copil care nu ştie ce înseamnă emoţiile, socializarea şi comunicarea.

dar mai sunt atâtea de spus. mai ales de problemele cu care se confruntă părinţii acestor copii..

2117_0000062384

Anunțuri

sfârşituri.

28 Dec

de lume, de an, de noi ?

avem o busolă în inimi ce ne indică direcţia „noi”. 

dar cine suntem noi ? lasă-mă să-ţi spun.

tu eşti cel care-şi ţine mâinile împreunate, iar eu sunt nisipul din palmele tale.

şi uneori, egoismul tău vrea să-ţi ridice mâinile în aer, să mă poţi pierde în vânt.

şi tot uneori o şi faci. doar că atunci când încep să prind aripi spre alte mâini tu începi să te temi.

şi te apuci să mă culegi din atmosferă.  dar vezi tu, niciodata nu ajungi să mă mai reîntregeşti, oricât de lungi ţi-ar fi degetele.

şi alteori, chiar dacă faci faţă egoismului, respiri atât de repede şi de puternic încât particule din mine se risipesc.

şi-atunci nici măcar un sărut pe frunte în miez de noapte nu mă ajută.

dar deja-s prea multe „şi-uri”. 

in_the_palm_of_your_hand_by_JordanRobin

între ieri şi azi.

11 Dec

ieri, m-am urcat pe un piedestal. 

 

şi ca un narator-demiurg priveam –

cum povestea romanului meu tragi-comic

se transforma într-un scenariu ieftin de televiziune.

cum ei credeau că nu ştiu nimic,

când eu de fapt ştiam mai mult decât ei.

cum încercau să mă protejeze

cu minciuni caritabile la preţ redus.

 

nightmare_by_lucyluh

 

şi-am început să plâng, ruşinată.

de ridicolul ce mă limita.

şi-am început să ţip, în linişte.

toate coşmarurile somnului REM.

şi-am început să fug, de ei.

pentru că ei nu văd…

 

azi încă nu mi-am revenit. poate mâine. 

 

 

 

recomandare. :)

4 Noi

pam paaaam. în puţinul timp pe care-l mai petrec prin online, mi se întâmplă des să găsesc diferite chestii drăguţe pe care vreau să le împărtaşesc cu voi.

prima dată vă arat un site care generează  complimente – emergency compliment.

sună puţin egoist, poate, dar asta e.  dar recunosc, e un mod foarte bun de a te mobiliza şi de a te motiva. chiar dacă e abstract ca un site sa-ţi facă un compliment.

pentru detalii şi complimente de toate felurile click aici.

iar acum e timpul pentru ceva mai siropos. un filmuleţ despre răspunsul la întrebarea „Câte femei ai mai iubit înaintea mea?”

modul în care e formulat răspunsul  mi se pare cel puţin genial.  iar concluzia e …

cum e ?

şi-ăsta-i complimentul meu…

25 Oct

în dimineaţa asta pielea-mi mirosea a somn şi a vise închegate iar culoarea parului mi se asorta cu frunzele mult prea leneşe.

în zece minute am trecut în revistă tot ce aveam de făcut în următoarele zece ore.

zece. doişpe. doişpe… 

nu. doişpe nu.

am alergat mult, poate prea mult. şi-ntr-un sens prea metaforic am obosit.

opreşte-te o secundă. şi respiră” mi-a spus.

dar mie nu-mi place aerul ăsta rece. îmi irită traheea. de fiecare dată…

dar totuşi. noiembrie, hai mai repede.

mâine scriu despre cărţile proaste pe care le-am citit. nu mă mai încred în recomandările tale, doişpe

 

 

acasă.

28 Iul

clişeic sau nu, mi-a fost dor de casă.

deşi de multe ori îmi reactualizez „acasă” ca fiind locul în care mă aflu sau locul în care îmi călătoreşte sufletul.

dar acum, acasă e locul în care se găseşte patul meu plin de perne, locul în care pot lenevi în voie cu multe cărţi în preajmă, locul în care mă cunosc toţi oamenii, locul în care cunosc fiecare parte cu ochii închişi.

am două luni de linişte, două luni în care să-mi încarc bateriile, două luni în care poate voi mai pleca pentru a îndeplini nişte dorinţe…

am tot timpul din lume să meditez asupra timpului ce a trecut, să pot să-mi întipăresc bine în minte faptul că mi-am îndeplinit aproape dorinţele.  din octombrie, sunt o mândră studentă a Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul UBB,  Cluj.

între timp sunt don’şoara cu părul roşcat care dansează până la epuizare şi citeşte „Jurnalul unei fete greu de mulţumit” de Jeni Acterian.

dear summer, please be good. 🙂

 

şi dacă tot ziceam de dans..

 

 

JSU 2012 – ediţia a 5-a

13 Iul

azi, 13 iulie 2012, a avut loc deschiderea oficială a Junior Summer University, proiect organizat de OSUBB împreună cu cei de la OSF.

am scris şi anul trecut, aici, despre acest proiect, anul trecut fiind una dintre cei 15 participanţi în cadrul facultăţii de litere.

în acest an, eu sunt coordonator al facultăţii de litere, şi am 13 fete minunate şi un băiat la fel de minunat. începem să ne cunoaştem cât mai bine şi sper că vom continua să ne menţinem legăturile sănătoase.

astfel, îmi cer scuze pentru lipsa mea acută din spaţiul online, dar sunt prinsă în proiectul existenţial al celor 283 de participanţi şi uneori îmi amintesc şi de al meu, ocupându-mi puţinul timp liber cu  înscrieri la facultate, căutat de cămin prin Cluj şi alte cele.

salutări din Ardeal! 😀

%d blogeri au apreciat asta: