Archive | inceput RSS feed for this section

dimineţi de sâmbătă.

16 Mar

de cele mai multe ori, noaptea, greşelile nu dor. şi nici regretele nu le simţi prea tare.

dar dimineţile pot fi decisive. şi după o noapte întreagă de păcate şi gânduri, dimineţile par a fi singura scăpare, momentul perfect pentru decizii. aşa a fost şi la mine.

cred că am şi uitat de când nu am mai scris un rând, o frază prin care să mă descompun, prin care să trezesc nişte emoţii în cei care mă citesc.

am citit atâtea lucruri, am cunoscut atâţia oameni, am făcut tot atâtea greşeli dar şi fapte bune, încât toate merită menţionate, ca într-un jurnal. un exerciţiu continuu de sinceritate…

dar până la prima încercare de sinceritate, vă las cu un filmuleţ despre timp, despre cât de importantă e o simplă, singură, unică secundă.

dacă tot e vremea bagejelor.

5 Ian

dacă tot e vremea bagajelor,

mi-am şters şi eu de praf

geanta mare şi mov, în care

cel puţin o dată pe lună

îmi îndes toate  speranţele

că vor fi drumuri mai bune.

 

am devenit călători cu genţi mari

şi grele, doar pentru a creşte

undeva departe de casă,

undeva unde suntem numai noi.

dar geanta ta e neagră, şi visele mele

nenumărate. nu vrei să iei şi tu câteva?

 

acum, dragule, adună-ţi hainele

lucrurile şi gândurile.

împachetează-le frumos şi pune-le

lângă cutiile mele de bijuterii cu amintiri

şi lângă săculeţii cu promisiuni.

plecăm.

22577fc9788148edae17b3d08aa183c1-d4g2gfn

 

un fel de toamnă târzie.

20 Oct

un moment de relaxare.

după trei săptămâni din „evadarea” mea de-acasă, îmi dau seama că am neglijat tot ce ţine de scris, blog, exprimare.

şi parcă-mi pare rău. dar mi s-au întâmplat atâtea lucruri frumoase încât mi-a fost greu să mă opresc din ritm.

acum stau cu un ceai de mere verzi lângă mine şi mă gândesc că am crescut.

mă lupt cu viaţa unui oraş mare, cu bulevarde care uneori mă pierd, cu oameni care  au mai mulţi ani de şcoală decât am eu de viaţă.

miercuri mi s-a spus că fericirea se găseşte uneori oprind timpul. şi acum l-am oprit.

şi da, sunt înconjurată de un mediu stimulant, frumos, în care mă dezvolt.

până şi în camera de cămin e aşa. dar aici e o poveste mai lungă…

şi asta-i pentru tine.  îţi vei da seama că nu-mi mai pasă de tine atunci când nu voi mai putea plânge pentru tine. 

scumpă copilărie…

12 Iun

mulţumesc Lucian pentru că te-ai gândit la mine şi m-ai provocat la o leapşă a copilăriei…

fără prea multe introduceri…începem …

1. Care era jocul tău preferat din faţa blocului ? 

din fericire, am copilărit în casele bunicilor, în curţile lor şi pe străzile lor. deci nici vorbă de blocuri… oricum cele mai memorabile jocuri erau cele în care eu mă credeam mare constructor (îmi amintesc că tata mi-a adus un set întreg de materiale şi accesorii pentru construcţii. între timp, de la clădiri, am ajuns să construiesc bijuterii, dar asta e altă poveste). alt joc de care-mi amintesc cu drag e unul în care eu şi prietena mea Cristina (prietenia noastră durează şi azi, de vreo 16 ani buni ) făcceam tot felul de leacuri miraculoase, vindecând boli incurabile.ca să nu mai zic de naivul joc „de-a mama şi tata” cu prietenul meu din copilărie, Omar…

câtă imaginaţie puteam să avem…

2. Care este “dulcele” pe care l-ai mânca şi acum?

era pe vremea aia o îngheţată de căpşuni. şi nişte biscuiţi pufoşi ce-i primeam la grădiniţă.

3. Care au fost desenele tale preferate?

zâmbetul lui sharon! am o pasiune pentru aparatele dentare. cred că de la desenele astea mi se trage…

4. Pe melodiile cui ai crescut “mare”?

genius, 3se şi animal x. era o melodie cu o ciocolată ceva…dulce, dulce!

5. Ce amintiri iţi trezeşte guma Turbo?

dureri de gingii.

6. Ce visai să devii atunci când erai mic şi ce-ai ajuns?

sincer, nu am visat niciodată să devin ceva anume. dar ştiu ce sunt azi. am scris aici şi aici.

7. Cum ţi-ai descrie copilăria in 3 cuvinte?

doar trei cuvinte ?

 

 

 

#cu drag.

1 Mar

nu am cumpărat mărţişoare, şi nici ghiocei. sau altele…

după cum ştiţi, azi a început campania #cu drag, a bloggerilor medieşeni. nu am putut să mă abţin aşa că mi-am luat uneltele de pe dulap şi am început să meşteresc. chestia asta cu bijuteriile şi lucruri dinastea mici e o pasiune mai veche de a mea, pe care, recunosc, nu am mai pus-o de ceva vreme în valoare..

dar azi le-am oferit băieţilor mei dragi mărţisoare realizate de mine, nimic complicat, doar bucăţi de carton, cu un mesaj simplu şi un şnur alb-roşu. am fost atât de bucuroasă când le-am văzut reacţiile, au fost minunaţi zâmbind!  doar le-au primit cu drag…

pe lângă asta, tradiţia spune că azi e „baba” mea. şi dacă e să-mi meargă tot anul cum mi-a mers astăzi, cred că aş fi un om fericit. poate cel mai, dar nu vreau să fiu egoistă.

pentru că nu e nimic mai bine decât să generezi zâmbete, să ai un soare cald deasupra ta, o inimă departe de casă,  o mulţime de oameni cărora să le spui „mulţumesc”…

 

hai, trezeşte-te. mergem la o plimbare cu bicicleta?uităm de monotonie pentru o zi. mergem departe de casă. în sălbăticie, doar noi.pădurea s-ar bucura. facem un foc, puţina curăţenie… numărăm stelele.legăm soarele şi luna cu un şnur alb-roşu şi ne întoarcem. ”  citat.

 


 

 

undeva departe.

20 Feb

în loc să plâng, învăţ.

în loc să sper, cred.

în loc să alerg, zbor.

pentru că nu are rost să plâng acum, când simplul gând care mă conduce spre tine mă face să vreau să pot, să ştiu, să fiu.

pentru că nu are rost să sper acum, când ştiu că în curând voi putea crede mai mult în tine.

pentru că nu are rost să alerg acum,  când zborul e prietenul meu fidel, şi mă face să fiu acolo mereu.

inevitabilul început.

3 Ian

greşeala mare am făcut când am început să măsurăm timpul. secunde, minute, ore, zile, luni,ani. infinităţi. 

dar începuturile nu sunt măsurate în funcţie de timp. ele sunt atemporale.

un început poate fi un gând, un vis, un om. şi am să mă rezum la om.

o formaţiune anatomică, structurată să consume oxigen, străbătută de suflet. sau umbre de suflet.

un conglomerat de gânduri şi sentimente, complementare, contradictorii, interdependente.

ştii ce zic?  aşa eşti tu.

un început cu gânduri asemănătoare cu ale mele,  cu acorduri de chitară care să ne îndulcească visele.

dar ce ştii tu despre vise, tu trebuie să creşti. dar momentan, eu vreau să fii!

 

%d blogeri au apreciat asta: