Archive | dorinte RSS feed for this section

voluntariatul.

6 Apr

sau despre cum am început să îndrăgesc copiii.

de când mă ştiu, am avut o aversiune faţă de copiii mici care ţipă şi sunt răsfăţaţi. într-un fel e perfect normal ca la 19 ani să nu am dezvoltat niciun sentiment matern. dar lucrurile se schimbă..

şi au început să se schimbe atunci când un coleg mi-a propus să mă implic în câteva activităţi din cadrul Asociaţei Autism Transilvania. totul a început cu un training, ca să ştiu măcar cu ce se mănâncă autismul. iar apoi am intrat în interacţiune cu primii copilaşi..

sceptică, am privit cu ochi critici tot ce se întâmpla în jurul meu, dar gemenele Jojo şi Antonia, două fete diagnosticate cu autism, m-au învăţat să fiu mai relaxată, să le accept diferenţele, unele dintre mofturi şi fixaţii.

de atunci, îmi petrec cu ele câteva ore pe săptămână, eu le ajut să intre încet încet în lumea noastră, iar ele mă învaţă că nici în lumea lor nu e totul negru, şi că dincolo de toate problemele pe care le implică spectrul autist, copiii pot să-ţi zâmbească sincer, să te îmbraţişeze puternic şi să-ţi spună „nu pleca încă.”

şi crede-mă, nu-i nimic mai frumos decât toate actele acestea care vin de la un copil care nu ştie ce înseamnă emoţiile, socializarea şi comunicarea.

dar mai sunt atâtea de spus. mai ales de problemele cu care se confruntă părinţii acestor copii..

2117_0000062384

amr 8.

24 Oct

am opt zile să mă reconfigurez. şi drumul ăsta pe care am apucat-o să-mi dea o direcţie mai bună.

deşi, n-am niciun motiv real de a mă plânge. am fost întrebată azi dacă-mi place ce fac.

da, îmi place la nebunie ce fac, cât şi ce citesc, unde şi cu cine merg pe bulevarde.

chiar dacă la cât sunt eu de aeriană mă pierd destul de des printre blocuri. noroc că am pe cine să sun.

nu ştiu cum să traduc „time of my life” dar se potriveşte perfect cu timpul prezent. cred că cel mai mult îmi place faptul că popt să ies din timp când vreau eu.  nu contează când e noapte, când e zi…

mă simt atemporală. 

 

„and if I can’t steal his heart, I can steal back mine”

 

recviem pentru vara din 2012

1 Sep

uite-aşa ţi-am trăit şi sfârşitul.

cred că ar trebui să-ţi mulţumesc.

în 1 iunie mi-ai arătat cum arată primul sfărşit. m-ai lăsat să ţin un discurs frumos despre cum am crescut în cei patru ani de liceu.

în 2,4,6 iulie m-ai învăţat că sunt puternică şi că niciun efort pe care l-am depus nu a fost degeaba.

în 8 iulie am avut curajul să-i spun tatălui meu „vezi, anul ăsta am făcut tot ce mi-am propus, şi am făcut-o cum nu se poate mai bine.”

în 12,19,25 iulie… 

în august m-ai lăsat să respir, să citesc, să simt viaţa cu un puls normal.

până-n 20 când… 

apoi iar am reluat cursul normal.

mulţumesc pentru toate momentele în care mi-ai oprit respiraţia şi pentru momentele în care râdeam cu lacrimi, pentru ideile pe care mi le-ai infiltrat în minte şi suflet,pentru toate planurile pe care le-am făcut şi pe care am de gând să le îndeplinesc,  pentru …

mai lasă-mă să-mi port sandalele preferate încă puţin, puţin…

 

şi asta e cu siguranţă melodia verii.

 

acum am plecat. la adio, vară, îmi pare bine că te-am cunoscut.

liste de lecturi ?

30 Aug

vara se apropie încet dar sigur de final, deşi gradele din termometre nu indică asta. oricum, Connect-r trebuie să fie tare fericit, în sfârşit apucă şi el la ceva somn.

ce-am făcut vara asta ? ce n-am făcut. dar despre asta am tot vorbit.

ideea e că în ultima lună am citit aproximativ 2200 de pagini. lucru de care-s mândră şi care mă face să vreau mai mult.

am ajuns şi la o concluzie. sfânta treime în materie de literatură universală contemporană e alcătuită din : Jonathan Safran Foer, Julian Barnes şi Martin Page.

recunosc, din multitudinea de autori se mai remarcă şi Joey Goebel. Murakami nu sună rău deloc, deşi povestea Pădurii Norvegiene nu m-a uimit prea tare.

vreau să-i devorez în curând şi pe Chuck Palahniuk, Orhan Pamuk , Yasushi Inoue şi Irvin D. Yalom.

între timp mă delectez cu „Arta conversaţiei” de Ileana Vulpescu. am să revin cu nişte recenzii mai complexe, sper.

dacă aveţi ceva recomandări pentru mine, le primesc cu plăcere. 🙂

ps. poza face parte dintr-un mic „proiect” ce-l derulez pe pagina de facebook a blogului. 🙂

politeţea costă ?

26 Aug

cu ceva vreme în urmă, am văzut pe pagina de facebook a celor de la Motivonti o fotografie care reprezenta un afiş de cafenea din Franţa, loc în care, cafeaua era mai ieftină dacă cel care comanda folosea cuvintele „Te rog”.

azi, pe aceeaşi pagină, am găsit poza asta :

poza e făcută în Sibiu, lucru care mă bucură enorm de mult. îmi place să văd că ideile pe care le vedem „dincolo” sunt puse în practică şi la noi. trebuie să recunoaştem, că e o formă drăguţă de a-i face pe oameni să conştientizeze importanţa a două, trei cuvinte „vă rog” sau „mulţumesc”.

tu cât de des spui cuvintele astea ? 🙂

povestea „Keep calm”

24 Aug

într-o plimbare nocturnă prin online, am descoperit o scurtă poveste a posterului „Keep Calm and Carry On” pe care vreau să o împărtăşesc cu voi.  mai nou, „Keep Calm” a devenit o soluţie pentru toate problemele societăţii, probleme individului sau chiar problemele conştiinţei.

cu siguranţă toţi aţi văzut cel puţin un afiş cu acest mesaj, indiferent de zona pe care o „atacă” : „Keep calm and eat chocolate” , „Keep calm and read a book” etc.

am dat o tură şi pe site-ul „oficial” al keep calmu-ului şi am găsit o mulţime de chestiuţe drăguţe.

acum vă las cu povestea şi vă doresc un weekend minunat. 🙂

acasă.

28 Iul

clişeic sau nu, mi-a fost dor de casă.

deşi de multe ori îmi reactualizez „acasă” ca fiind locul în care mă aflu sau locul în care îmi călătoreşte sufletul.

dar acum, acasă e locul în care se găseşte patul meu plin de perne, locul în care pot lenevi în voie cu multe cărţi în preajmă, locul în care mă cunosc toţi oamenii, locul în care cunosc fiecare parte cu ochii închişi.

am două luni de linişte, două luni în care să-mi încarc bateriile, două luni în care poate voi mai pleca pentru a îndeplini nişte dorinţe…

am tot timpul din lume să meditez asupra timpului ce a trecut, să pot să-mi întipăresc bine în minte faptul că mi-am îndeplinit aproape dorinţele.  din octombrie, sunt o mândră studentă a Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul UBB,  Cluj.

între timp sunt don’şoara cu părul roşcat care dansează până la epuizare şi citeşte „Jurnalul unei fete greu de mulţumit” de Jeni Acterian.

dear summer, please be good. 🙂

 

şi dacă tot ziceam de dans..

 

 

%d blogeri au apreciat asta: