Arhiva | cultura RSS feed for this section

ca după sesiune.

4 Feb

am 19 ani şi o primă sesiune de examene tocmai încheiată.

în mini-vacanţa ce urmează mi-am propus să recuperez toate cărţile necitite, iar în ajutorul meu sare Editura ALL.

astăzi începe a doua ediţie a campaniei vALLuntar. anul acesta, bloggeri participanţi îşi vor alege câte o carte de pe site-ul editurii, iar în urma comentariilor primite la recenziilor realizate,  bloggeri vor primi câte un copac pentru a îl planta.

din păcate, eu nu pot participa în acest an, deoarece nu îndeplinesc toate cerinţele regulamentului, aşa că, îi rog pe toţi bloggeri mai harnici şi mai dornici de lectură decât mine să se implice în această iniţiativă. anul trecut a fost grozav ! 😀

 

între timp eu mă întorc la cărţile mele prăfuite şi cana cu ceai de cireşe. revin cu recenzii. o săptămână simpatică vă doresc.

 

 

Eu votez cu Tudor Turcu in finala X-Factor.

22 Dec

oricât de departe aş fi de casă, nu uit de unde am plecat. şi se pare că o dată cu revenirea în micuţul oraş am luat legătură cu toate noutăţile. printre cele mai importante se află participarea lui Tudor Turcu în finala X-Factor, emisiune difuzată de Antena 1.

personal, sunt foarte departe de lumea asta a show-bizului, dar totuşi, mă bucură să aud că un medieşean concurează tocmai în finală. de aceea m-am hotărât să-l susţin pe Tudor, alături de ceilalţi bloggeri medieşeni, şi să-i urez pe această cale tot succesul de care va avea, probabil, nevoie.

Voteaza-Tudor-Turcu-la-X-Factor

sursă foto 

1 decembrie – Alba Iulia.

1 Dec

nu a durat mult până ne-am adunat vreo 10 omuleţi din cămin, dornici de o mică escapadă din Cluj. şi cu trenuri, maşini şi toate cele  la 9 dimineaţa eram în Alba Iulia, accesorizaţi cu tricoloruri de toate dimensiunile. personal, a fost pentru prima dată când am mers la Alba de 1 decembrie. şi-ntr-un fel mă aşteptam să găsesc o atmosferă motivantă. cam aşa a şi fost…

din mulţimea de oameni, majoritatea erau tineri. din majoritatea de tineri, fiecare pleda pentru câte o valoare. în faţa noastră, oamenii scandau numele Basarabiei şi-l asociau mereu cu România. mi s-a părut emoţionantă energia cu care acei oameni au strigat timp de o oră „Basarabia, pamânt românesc”

 

şi chiar e pământ românesc. iar ca o susţinere fizică, am reuşit să imortalizez un moment special :

 

IMG_0018

 

 

 

 

Maitreyi – teatru.

13 Noi

când am plecat de-acasă, mi-am propus să mă bucur cât mai mult de traficul de cultură pe care-l face oraşul ăsta…mare.

şi-ntr-o zi, aşteptând autobuzul, am văzul un afiş : „Maitreyi – de Micea Eliade, cu intervenţii din Dragostea nu moare de Maitreyi Devi”, Teatrul Naţional, Cluj.

mi-am zis „ce poate fi mai frumos de-atât pentru o seară de toamnă?” nimic.

aseară, aşteptând în faţa teatrului, mi-am dat seama că sunt înconjurată de oameni care mă obligă să vreau să cresc frumos. cât am putut de repede mi-am reactualizat lista de dorinţe şi nevoi.

asta până când…

„mincinosul! nu i-am spus niciodată că-l iubesc. şi poate că asta e cea mai mare greşeală a mea.” Maitreyi Devi

nu pot să scriu ce-am simţit două ore şi 30 de minute până când am aplaudat zece minute. a fost ca o ruptură de realitatea exterioară.

atenţia mea era îndreptată spre două scene. una pe care povestea de dragostea tinerilor prindea contur şi una pe care mă jucam cu trecutul meu. oscilam între lacrimi şi zambete generate de amintiri plăcute.

„scrie-mi o carte, despre povestea noastră.”

pe scurt, hrană pentru suflet.  şi mi-a purtat noroc azi la primul examen parţial din anii de stundeţie. 😀

cărţi de octombrie.

26 Oct

chiar dacă m-am mutat, obiceiurile bune mi le-am păstrat.

şi cititul în exces e unul dintre ele. şi dacă tot vorbeam azi cu un prieten despre principii, mi-am dat seama că am încălcat unul.

eu foarte rar, aproape niciodată, ascult de recomandările în materie de literatură al anumitor personaje din viaţa mea.

dar luna asta am citit două recomandări : „Drumul spre Los Angeles” de John Fante şi „Prietenul meu Leonard” de James Frey.

nu ştiu cu care anume să încep, că ambele m-au dezamăgit aproape la fel de tare.

John Fante cică a fost descoperit de Bukowski, fapt ce-l face tare celebru. pentru mine e egal cu zero, pentru simplul fapt că cei doi nici măcar nu merită comparaţi. în literatura lui Fante am găsit exact acelaşi plictis ca şi în cartea lu London „Martin Eden”. nimic spectaculos. oameni prinşi în cuşca societăţii, cuşcă care-i limitează şi din care nu pot ieşi doar făcându-şi vise extrem de mari şi extrem de irealizabile.. oameni care vor să devină scriitori… eh.

cartea lui Frey e voluminoasă şi cam atât. o poveste mult prea ireală despre un fost dependent de droguri peste care dă norocul dintr-o dată. mai mult sau mai puţin.

ca să şterg gustul foarte amar pe care mi l-au lăsat cărţile de mai sus m-am delectat o vreme cu „Sufocare” a lui Palahniuk până când mi-am uitat cartea pe noptiera de acasă. sper să o trimită mama cât mai repede spre Cluj.

iar acuuum, citesc „Nimicul de temut” de inegalabilul Julian Barnes. nu mă las până nu citesc tot ce a scris omul ăsta. asta e o promisiune publică.

 

privind în soare.

29 Iul

de Julian Barnes.

că-mi place ironia, sarcasmul şi umorul englezesc nu mai e de mult un secret pentru majoritatea citorilor mei.

că-mi place literatura contemporană, la fel.

că-mi place Julian Barnes la nebunie şi că îi devorez fiecare carte cu nerăbdare… ei bine, dacă nu se ştia. o afirm acum.

despre cartea de astăzi, de spus numai de bine. ni se oferă pe tavă sufletul unei femei care nu ştie prea multe şi nici nu vrea să afle. naivitatea îi este tulburată de dragostea pe care crede că i-o poartă unui poliţist, dragoste ce avea să se transforme în obişnuinţă, iar apoi în indiferenţă, toate astea într-un timp de 20 de ani.

naşterea târzie a copilului ei îi oferă o a doua şansă de a trăi tinireţea irosită.  astfel, suntem părtaşi la o serie de discuţii pe teme cât se poate de diverse : de la moarte până la dezvoltarea femeii în societatea ante- inter- şi postbelică.

povestea derulează viaţa Jeanei de la 7 ani până după 100 de ani în doar 274 de pagini, reliefând momentele importante, capabile să ofere o perspectivă corectă asupra întregului univers literar.

nelipsitele citate :

„Înţelepciunea ta – cât ţi-ai dori să fi avut-o înainte să-ţi începi viaţa. şi nu mai târziu. Sfaturile tale – pe care oamenii le ascultă atât de atent, pentru ca apoi să facă exact pe dos”

„A fi perseverent e o formă de curaj, nu crezi?”

„Care e diferenţa dintre un bărbat şi un ciocan? nu-i nevoie să îmbrăţişezi ciocanul după ce ţi-ai făcut treaba cu el”

„Băiatul devine bărbat peste noapte. Bărbatul devine erou. Eroul clachează.”

schiţe erotice

21 Iul

de Florin Ardelean.

am promis ieri că voi reveni cu o recenzie, şi iată-mă aici, cu puţin timp liber, gata să scriu despre cartea care mi-a animat câteva ore bune pe banca din curtea interioară a Facultăţii de Litere din Cluj.

51 de schiţe erotice, cu un singur protagonist şi destul de multe personaje episodice, mai mult sau mai puţin importante pentru formarea acţiunii. uneori, protagonistul pare a fi singura legătură între toate scrierile, dar, subtil, se sugerează întrepătrunderi mai profunde.

titlul ales este unul foarte sugestiv,  deşi latura sensibilă a autorului este des întâlnită printre figurile de stil şi prin nevoia lui de a se elibera de presiunile unor iubiri deloc platonice.

limbajul este uşor paradoxal, uneori brutal şi pervers, iar alteori plin de semnificaţii sensibile şi romantice.

acţiunea se învărte în jurul consumului de pasiune dintre protagonist şi diverse personaje feminine (majoritatea roşcate), pasiune care este întreţinută sau nu de sentimente mai mult sau mai puţin nobile. dincolo de experienţele sexuale relatate, se poate observa cu uşurinţă o sumă de probleme existenţiale care macină eul narator. dar pe astea vă las pe voi să le descoperiţi…

 

ca de obicei, câteva citate..

„Dacă ştii să aştepţi, ceea ce stă în tine vine, negreşit.”

„Tot ce mi se refuză, devine, imediat, centrul voinţei mele.”

„Ştiu să satisfac un bărbat, dar niciodată  nu vreau să-l fac fericit.”

„Ne-am iubit până dincolo de simţuri şi dincoace de pasiune.”

„Fericirea nu e o lungă ţi inutilă aşteptare, ci clipa ce se prăvăle peste tine, păcălindu-ţi, dulce, vigilenţa”

 

%d blogeri au apreciat asta: