Archive | carte RSS feed for this section

ca după sesiune.

4 Feb

am 19 ani şi o primă sesiune de examene tocmai încheiată.

în mini-vacanţa ce urmează mi-am propus să recuperez toate cărţile necitite, iar în ajutorul meu sare Editura ALL.

astăzi începe a doua ediţie a campaniei vALLuntar. anul acesta, bloggeri participanţi îşi vor alege câte o carte de pe site-ul editurii, iar în urma comentariilor primite la recenziilor realizate,  bloggeri vor primi câte un copac pentru a îl planta.

din păcate, eu nu pot participa în acest an, deoarece nu îndeplinesc toate cerinţele regulamentului, aşa că, îi rog pe toţi bloggeri mai harnici şi mai dornici de lectură decât mine să se implice în această iniţiativă. anul trecut a fost grozav ! 😀

 

între timp eu mă întorc la cărţile mele prăfuite şi cana cu ceai de cireşe. revin cu recenzii. o săptămână simpatică vă doresc.

 

 

Evadare din timp.

28 Oct

”  A fost odată ca niciodată un prinț și o prințesă care trăiau într-un castel mirific, înconjurat de apă cristalină în care se aflau crocodili. Crocodilii erau foarte pașnici și ușor domesticiți, tocmai de aceea nu reprezentau un pericol pentru micuțeniile prinților.

Dat fiind faptul că aveau deja trei micuțenii, aceștia au învățat în timp cum să conviețuiască pașnic nu numai cu crocodilii, ci și cu păsărelele cerului, care își făcusera cuib în vârful castelului. Însă, într-o zi de 13 februarie, băiatul cel mai mare a furat prima stea de pe cer și a pus-o în părul mamei sale ca o agrafă care i se potrivea perfect.

Steaua pe care a furat-o era cea mai străluciotare stea de pe tot cerul. În urma acestui gest din partea micuțeniei cea mare, mama prințesă și-a amintit că prințul ei era deja de trei ani plecat în căutarea dragonilor care amenințau cetatea peste care domneau. Dar cine poate înțelege tristețea prințesei părăsite? Să renunțe la siguranța căminului său pentru a se aventura… ce snob! Dar el vroia doar să o protejeze…

Poate păsările cerului? În naivitatea ei, într-o noapte a visat că dragonii cei răi îl răniseră pe prințul ei! Cum s-ar fi putut întâmpla asta? …era doar cel mai bun spadasin pe care îl avuse lumea până atunci! Prințesa era însă într-o stare confuză. Ce să facă? Îl aștepta. Așa cum l-a așteptat trei ani, își punea și acum răbdarea la încercare…. ”  pentru continuare click aici.

şi acum explicaţia : asta e ceea ce eu şi colegul meu preferat, Sami, facem în timpul cursurilor şi seminariilor de sociologie.

rândurile italice îmi aparţin, iar celălalte îi aparţin.  lectură plăcută 😀

cărţi de octombrie.

26 Oct

chiar dacă m-am mutat, obiceiurile bune mi le-am păstrat.

şi cititul în exces e unul dintre ele. şi dacă tot vorbeam azi cu un prieten despre principii, mi-am dat seama că am încălcat unul.

eu foarte rar, aproape niciodată, ascult de recomandările în materie de literatură al anumitor personaje din viaţa mea.

dar luna asta am citit două recomandări : „Drumul spre Los Angeles” de John Fante şi „Prietenul meu Leonard” de James Frey.

nu ştiu cu care anume să încep, că ambele m-au dezamăgit aproape la fel de tare.

John Fante cică a fost descoperit de Bukowski, fapt ce-l face tare celebru. pentru mine e egal cu zero, pentru simplul fapt că cei doi nici măcar nu merită comparaţi. în literatura lui Fante am găsit exact acelaşi plictis ca şi în cartea lu London „Martin Eden”. nimic spectaculos. oameni prinşi în cuşca societăţii, cuşcă care-i limitează şi din care nu pot ieşi doar făcându-şi vise extrem de mari şi extrem de irealizabile.. oameni care vor să devină scriitori… eh.

cartea lui Frey e voluminoasă şi cam atât. o poveste mult prea ireală despre un fost dependent de droguri peste care dă norocul dintr-o dată. mai mult sau mai puţin.

ca să şterg gustul foarte amar pe care mi l-au lăsat cărţile de mai sus m-am delectat o vreme cu „Sufocare” a lui Palahniuk până când mi-am uitat cartea pe noptiera de acasă. sper să o trimită mama cât mai repede spre Cluj.

iar acuuum, citesc „Nimicul de temut” de inegalabilul Julian Barnes. nu mă las până nu citesc tot ce a scris omul ăsta. asta e o promisiune publică.

 

liste de lecturi ?

30 Aug

vara se apropie încet dar sigur de final, deşi gradele din termometre nu indică asta. oricum, Connect-r trebuie să fie tare fericit, în sfârşit apucă şi el la ceva somn.

ce-am făcut vara asta ? ce n-am făcut. dar despre asta am tot vorbit.

ideea e că în ultima lună am citit aproximativ 2200 de pagini. lucru de care-s mândră şi care mă face să vreau mai mult.

am ajuns şi la o concluzie. sfânta treime în materie de literatură universală contemporană e alcătuită din : Jonathan Safran Foer, Julian Barnes şi Martin Page.

recunosc, din multitudinea de autori se mai remarcă şi Joey Goebel. Murakami nu sună rău deloc, deşi povestea Pădurii Norvegiene nu m-a uimit prea tare.

vreau să-i devorez în curând şi pe Chuck Palahniuk, Orhan Pamuk , Yasushi Inoue şi Irvin D. Yalom.

între timp mă delectez cu „Arta conversaţiei” de Ileana Vulpescu. am să revin cu nişte recenzii mai complexe, sper.

dacă aveţi ceva recomandări pentru mine, le primesc cu plăcere. 🙂

ps. poza face parte dintr-un mic „proiect” ce-l derulez pe pagina de facebook a blogului. 🙂

totul este iluminat.

21 Aug

de Jonathan Safran Foer.

am deschis cartea asta ieri dimineaţă, şi am închis-o noaptea. a fost „dragoste la prima vedere” iar cele 357 de pagini le-am devorat parcă fără oprire. înainte de a spune ceva despre subiect, aş vrea să menţionez faptul că regret un singur lucru : competenţele mele lingvistice în ceea ce priveşte engleza nu sunt suficient de bogate ca să pot citi cartea integral în limba maternă a autorului. aşadar, pentru cei care pot asta, o recomand în engleză, sunt sigură că sună mult mai bine. 🙂

revenind, subiectul prezintă mai multe planuri temporale, fiecare având o poveste proprie, poveşti care în final se leagă, realizând un  portret de familie pe fondul a cel puţin 5 generaţii. Jonathan este în căutarea femeii care l-a salvat pe bunicul său de nazişti în timpul celui de-al doilea război mondial, iar astfel, acesta ajunge să se împrietenească cu Alex, tânăr ucrainean vorbitor mediocru de limbă engleză care încearcă să-l ajute. mergând pe firul a câtorva generaţii în urmă, cei doi îşi scriu părerile despre ceea ce descoperă şi încearcă să-ţi atribuie statutul de scriitori.

uneori teribil de amuzant, alteori teribil de grav, o incursiune în istoria evreilor, o prietenie transatlantică, poveşti misterioase care conduc spre dezvaluirea unui secret, romanul este o adevărată plăcere a lecturii pe care o recomand cu tot dragul.

 

„Viaţa lui Brod era o descoperire lentă că lumea nu era pentru ea şi că, nu ştia din ce motiv, ea nu avea să fie niciodată fericită şi sinceră în acelaşi timp”

„Amândoi împărţeau marea şi salvatoarea minciună, anume că iubirea noastră pentru ceva sau cineva e mai mare decât iubirea noastră pentru iubirea noastră pentru acel ceva sau cineva.”

„Moartea e singurul lucru în viaţă de care eşti neapărat obligat să ţii seamă atunci când se petrece”

„Singurul lucru mai dureros decât acela de a fi un uitător activ este să fii un amintitor inert”

jurnalul unui călător boem / 1001 de femei

17 Aug

de Ciprian Enea. 

ca un fel de  „recomandare de vineri” 

când am început să citesc cartea de care voi vorbi astăzi, aveam aşteptări destul de ridicate. nu ştiu dacă erau din cauza coperţii foarte sugestive sau a titlului care te trimite cu gândul la o anumită temă romanescă.

oricum, cartea structurată în 27 de capitole acoperă o vastă gamă de subiecte, îmbinând călătoriile, micile escapade sexuale, filosofia antica şi psihologia copilului.  nu am nimic cu descrierile peisajelor, pentru că pănă la urmă, despre asta se discută în toată cartea. o serie de popoare vizitate, fiecare cu o cultură şi o mentalitate diferită. şi când zic cultură şi mentalitate mă refer şi la cea sexuală.

fiecare continent este analizat din aproape toate perspectivele şi oferă prilejul unor pasaje descriptive ample. inadecvate mi se par, totuşi, multele date pe care scriitorul ţine să le specifice : suprafaţa, numărul locuitorilor, tipul climei, flora, fauna şi alte „noutăţi” în materie de geografie. ştiu că toate aceste informaţii aduc cartea mai aproape de realitate, dar personal, nefiind atrasă de domeniul geografiei şi al turismului,  am încercat să le ocolesc.

de asemenea, o mare parte din capitole reprezintă un locaş perfect pentru scriitor pentru a-şi expune ideile proprii în legătură cu filosofia pe care a studiat-o în facultate, şi pentru a găsi un leac potrivit împotriva morţii. până la urmă, toată scriitura este o mare alegorie a morţii, care, încă din copilărie, îl măcina pe „Micul Chris”.

„Nevoia de a cunoaţte nu este altceva decât dorinţa de a controla timpul, de a-i spulbera dimensiunea care ne poartă spre propriul final.”

„Mă excita ideea de a trăi pe viu visul unei întregi generaţii, de a fi exponentul unei întregi culturi occidentale. (…) Eu sunt omul vostru! Eu trăiesc visul pentru voi şi vi-l aştern la picioare. „

 

 

fragmente.

9 Aug

 „…eu ce fac ? urmăresc progresia iubirii lor care e un fel de cancer ce proliferează în oasele mele, în tot sistemul meu limfatic. a început să producă metastaze şi asta doare cel mai mult. niciun tratament nu mai funcţionează. mă consolează doar gândul că mai am de aşteptat două luni. la capătul acestui nesfârşit interval de timp, voi ştii dacă se va întîmpla un miracol sau voi muri în tăcere din cauza cancerului răspândit haotic în organismul meu.  (…)

––––––––––––––––––

…nu ar mai trebui să scriu. recitind paginile anterioare, îmi dau seama că mă transform într-un parazit. pentru mine, pentru ei. am convenit că atunci când inima-mi plânge, înghit un şerveţel, dar când mă torturează mândria, ce dracu să fac? câteodată, ar trebui să primesc un premiu sau ceva asemănător, pentru masochism. o prietenă-mi spunea că sunt mereu în căutarea unor dovezi care să mă facă să nu-l mai iubesc. se pare că mândria mea are nevoie constantă de dureri, poate se mai atenuează.  ….

… sau poate confund iubirea cu mândria ?    „

nu contează autorul rândurilor sau ipostazele în care le-a scris. ideea e următoarea : tu ai citi o carte pe a cărei copertă se află rândurile astea ? 

%d blogeri au apreciat asta: