Arhiva | Decembrie, 2012

2012 – la adio.

30 Dec

ce-ar mai fi de spus acum, la apus ?

acum 365 din zile, când ai răsărit, mi-ai dat prima lecţie : nu pot şi nu voi putea niciodată să iubesc din milă, pentru că nevoia de a trăi o iubire autentică e mai presus decât orice recunoştinţă.

dacă stau să fac bilanţul activităţilor, rezultatul e unul pozitiv : în martie mi-am luat permisul de conducere, în iulie mi-am luat bacul cu brio, în octombrie am început facultatea pe care o visam şi la care merg în fiecare dimineaţă cu drag, în noiembrie am intrat într-o organizaţie stundenţească, iar în decembrie..

ei bine, cu decembrie e mai greu. decembrie, mi-ai luat doi taţi. pe unul mi l-ai pus departe de casă şi pe celălalt mi l-ai trecut în nefiinţă.

ce ţi-am luat eu ţie ? ţi-am dat doar nopţi pline de regrete, în care greşelile nu dureau, ţi-am dat promisiuni de eliberare din captivitatea unei iubiri cvasiîndeplinite, seri în care jucam remi cu colegele de cameră până la epuizare.

the_end_by_ZER0_0NE

2013, vei fi anul în care voi învăţa să fiu mai fericită, să iubesc mai mult decât până acum, să iert mai des şi mai sincer… 

doar azi şi mâine voi mai plânge pentru toate greşelile mele, ale tale şi ale lui.

de marţi voi plânge pentru toţi fiorii care  îi trăiesc atunci când îmi spui că sunt minunată. 

iar la final, un filmuleţ despre timp.

sfârşituri.

28 Dec

de lume, de an, de noi ?

avem o busolă în inimi ce ne indică direcţia „noi”. 

dar cine suntem noi ? lasă-mă să-ţi spun.

tu eşti cel care-şi ţine mâinile împreunate, iar eu sunt nisipul din palmele tale.

şi uneori, egoismul tău vrea să-ţi ridice mâinile în aer, să mă poţi pierde în vânt.

şi tot uneori o şi faci. doar că atunci când încep să prind aripi spre alte mâini tu începi să te temi.

şi te apuci să mă culegi din atmosferă.  dar vezi tu, niciodata nu ajungi să mă mai reîntregeşti, oricât de lungi ţi-ar fi degetele.

şi alteori, chiar dacă faci faţă egoismului, respiri atât de repede şi de puternic încât particule din mine se risipesc.

şi-atunci nici măcar un sărut pe frunte în miez de noapte nu mă ajută.

dar deja-s prea multe „şi-uri”. 

in_the_palm_of_your_hand_by_JordanRobin

Eu votez cu Tudor Turcu in finala X-Factor.

22 Dec

oricât de departe aş fi de casă, nu uit de unde am plecat. şi se pare că o dată cu revenirea în micuţul oraş am luat legătură cu toate noutăţile. printre cele mai importante se află participarea lui Tudor Turcu în finala X-Factor, emisiune difuzată de Antena 1.

personal, sunt foarte departe de lumea asta a show-bizului, dar totuşi, mă bucură să aud că un medieşean concurează tocmai în finală. de aceea m-am hotărât să-l susţin pe Tudor, alături de ceilalţi bloggeri medieşeni, şi să-i urez pe această cale tot succesul de care va avea, probabil, nevoie.

Voteaza-Tudor-Turcu-la-X-Factor

sursă foto 

între ieri şi azi.

11 Dec

ieri, m-am urcat pe un piedestal. 

 

şi ca un narator-demiurg priveam –

cum povestea romanului meu tragi-comic

se transforma într-un scenariu ieftin de televiziune.

cum ei credeau că nu ştiu nimic,

când eu de fapt ştiam mai mult decât ei.

cum încercau să mă protejeze

cu minciuni caritabile la preţ redus.

 

nightmare_by_lucyluh

 

şi-am început să plâng, ruşinată.

de ridicolul ce mă limita.

şi-am început să ţip, în linişte.

toate coşmarurile somnului REM.

şi-am început să fug, de ei.

pentru că ei nu văd…

 

azi încă nu mi-am revenit. poate mâine. 

 

 

 

îngeri cu spina bifida.

8 Dec

am bătut un cui în centrul cerului

şi de el mi-am agăţat aripile.

şi când ningea, ningea cu fulgii care mă protejau

şi cu toate vorbele tale.

toate cuvintele tale atârnau pe streşini, ar fi fost în van să le culeg.

aşa că le-am lăsat să îngheţe, undeva în afara timpului

doar cât să-mi pot aminti  cum îmi spuneai – „eşti un blestem.dar al meu.”

şi ştii ce? nu-mi mai blestem soarta.

pentru că te găsesc de fiecare dată când deschid vreo uşă….

 

snowflake_by_Anomalja

 

 

 

 

 

 

1 decembrie – Alba Iulia.

1 Dec

nu a durat mult până ne-am adunat vreo 10 omuleţi din cămin, dornici de o mică escapadă din Cluj. şi cu trenuri, maşini şi toate cele  la 9 dimineaţa eram în Alba Iulia, accesorizaţi cu tricoloruri de toate dimensiunile. personal, a fost pentru prima dată când am mers la Alba de 1 decembrie. şi-ntr-un fel mă aşteptam să găsesc o atmosferă motivantă. cam aşa a şi fost…

din mulţimea de oameni, majoritatea erau tineri. din majoritatea de tineri, fiecare pleda pentru câte o valoare. în faţa noastră, oamenii scandau numele Basarabiei şi-l asociau mereu cu România. mi s-a părut emoţionantă energia cu care acei oameni au strigat timp de o oră „Basarabia, pamânt românesc”

 

şi chiar e pământ românesc. iar ca o susţinere fizică, am reuşit să imortalizez un moment special :

 

IMG_0018

 

 

 

 

%d blogeri au apreciat asta: