Maitreyi – teatru.

13 Noi

când am plecat de-acasă, mi-am propus să mă bucur cât mai mult de traficul de cultură pe care-l face oraşul ăsta…mare.

şi-ntr-o zi, aşteptând autobuzul, am văzul un afiş : „Maitreyi – de Micea Eliade, cu intervenţii din Dragostea nu moare de Maitreyi Devi”, Teatrul Naţional, Cluj.

mi-am zis „ce poate fi mai frumos de-atât pentru o seară de toamnă?” nimic.

aseară, aşteptând în faţa teatrului, mi-am dat seama că sunt înconjurată de oameni care mă obligă să vreau să cresc frumos. cât am putut de repede mi-am reactualizat lista de dorinţe şi nevoi.

asta până când…

„mincinosul! nu i-am spus niciodată că-l iubesc. şi poate că asta e cea mai mare greşeală a mea.” Maitreyi Devi

nu pot să scriu ce-am simţit două ore şi 30 de minute până când am aplaudat zece minute. a fost ca o ruptură de realitatea exterioară.

atenţia mea era îndreptată spre două scene. una pe care povestea de dragostea tinerilor prindea contur şi una pe care mă jucam cu trecutul meu. oscilam între lacrimi şi zambete generate de amintiri plăcute.

„scrie-mi o carte, despre povestea noastră.”

pe scurt, hrană pentru suflet.  şi mi-a purtat noroc azi la primul examen parţial din anii de stundeţie. 😀

Anunțuri

5 răspunsuri to “Maitreyi – teatru.”

  1. Damian Cristina Noiembrie 13, 2012 la 8:23 pm #

    lucky you!

  2. Ioan Ivan Noiembrie 14, 2012 la 5:22 am #

    Cultura este cea mai importantă armă împotriva „inculturii”. Deci, Românie, cu, cultură înainte marş !

  3. Ioanid Noiembrie 15, 2012 la 12:33 pm #

    Frumos mod de a spune ca viata e construita pe amintiri, cat despre cultura, consider ca e singura ce hraneste si creste individul alaturi de dragoste.

  4. carnosine eye drops Noiembrie 26, 2012 la 7:49 am #

    Nu ştiu de ce am amînat să citesc această carte pînă acum. Alte lecturi mi-au ocupat timpul, treburi domestice mi l-au risipit. Dacă mai este cineva care nu a citit aceste două magistrale cărţi, Maitreyi şi Dragostea nu moare, n-ar trebui să mai aştepte. Iar dacă aş avea această putere, aş porunci ca aceste două cărţi să fie nedespărţite pentru totdeauna, într-un singur volum. N-am vrut să-mi dau cu părerea despre Maitreyi ci, am redat integral prefaţa scrisă de Mihail Sebastian, AICI . Nu-mi voi da nici acum cu părerea despre Dragostea nu moare, pentru că abia am terminat lectura şi tebuie să-mi las impresiile la decantat. Sau poate, la descîntat. Voi reda numai o postfaţă extrem de calificată scrisă la cartea aceasta, de Mircea Handoca, AICI . Merită cu prisosinţă să cheltuiţi căteva minute, citind-o. Dacă nu mai găsiţi aceste două cărţi în librării sau anticariate, pot fi citite on-line, AICI şi AICI . Vă asigur că merită cu vîrf şi îndesat! Maitreyi, începe cu o dedicaţie scrisă de Mircea Eliade în bengali : ”Îţi mai aminteşti de mine Maitreyi ? Şi dacă da, ai putut să mă ierţi?” Maitreyi, nu l-a uitat şi l-a iertat. Mircea a trăit toată viaţa sa într-o lume a misterelor, lume pe care a deprins-o în India şi care i-a guvernat întreaga viaţă. Lectură plăcută.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: