discursul meu de absolvire.

31 Mai

Carpe Diem! Romanii ne îndrumă să ne trăim viaţa din prisma prezentului. Dar cum să faci asta când se presupune că noi ar trebui să creştem ? cum să-ţi creşti existenţa, într-o dezvoltare armonioasă, clădind moralitatea şi raţionamentele când eşti preocupat de problema prezentului ? Trebuie să ne îndepărtăm de sfaturile strămoşilor, cu o uşoară nostalgie şi scriem istorii personale. Asta facem şi astăzi. Marcăm un capitol al devenirii, un capitol guvernat de nevoia de a cunoaşte.
Pentru cei ma mulţi dintre noi, anii aceştia au fost încununaţi de primele momente în care toate noţiunile teoretice despre viaţă s-au materializat, transformându-se în cultul “primei iubiri”, într-un amalgam de prime dezamăgiri şi un val nesfârşit de emoţii pure, menite să ne dezvolte simţirea. În lupta devenirii, ne-am lovit adesea de nevoia oamenilor mari de a ne desconsidera. Expresia “nu mai e ca pe vremea noastră” e deja un clişeu care de foarte puţine ori semnifică o evoluţie. Suntem acuzati constant de indiferenţă şi lipsă de implicare, şi auzim tot mai des că nu citim şi nu învătăm.
Dar azi, totul e o problemă de alegere şi într-o democraţie prost înţeleasă noi alegem să citim, să ne implicăm în acţiuni de voluntariat, să transformăm orice cuvânt în informaţie brută. Nu toţi suntem vinovaţi pentru că unii nu au curaj să lupte pentru ceea ce vor. Noi, am fost crescuţi sub semnul matematicii, care personal, pentru mine, a fost un mod perfect de a socializa cu raţiunea.Printre integrale nedefinite continuam să ne desluşim existenţa, dezvoltând o gândire raţională, dar totuşi nelipsită de visele atât de specifice adolescenţei. Îmi permit să-l citez pe Blaga care spunea că “Matematicianul este îmblânzitorul ce a domesticit infinitul.” Noi, dragii mei colegi, am îmblânzit infinitul şi ni l-am asumat! Tot ce trebuie sa facem acum este să-l modelăm după bunul plac. Suntem la un pas de a alege ce vom face cu infinitul nostru, şi cred că ar trebui să le mulţumim oamenilor care ne-au adus mai aproape de el.

Personal, în 4 ani, am încercat să văd omul din spatele catedrei, nu profesorul care-mi cataloghează nivelul de inteligenţă cu nişte cifre nesemnificative, iar asta m-a ajutat să înţeleg că în anumite situaţii, oameni mari sunt nevoiţi să se adapteze unor reguli care nu se potrivesc trăsăturilor de caracter. Am întâlnit oameni care mi-au marcat destinul, care m-au învăţat că orice luptă te face mai puternic chiar dacă nu ieşi învingător. Şi pentru asta, le mulţumesc.
Scriind rândurile acestea, în mine se adăpostesc cele mai sincere sentimente legate de nostalgie. Cât de repede ne-a alergat timpul hain prin adolescenţă, cât de repede ne-am configurat un drum prin destin şi cât de repede a trebuit să ne adaptăm la toată nebunia care ne înconjoară. Uneori, gândesc că ne-am maturizat prea repede, alteori însă, cred că suntem nişte supereroi care au reuşit să reziste presiunilor impuse voluntar sau involuntar. Vreau doar să va rog ceva. Peste câţiva ani, când vom avea existenţe bine definite să spuneţi cu mândrie – „Eu i-am cunoscut pe aceşti tineri!”

Închiei acum cu un citat din John Lenon : „Când aveam 5 ani, mama mi-a spus ca fericirea e cheia vieţii. La şcoală, profesorii m-au întrebat ce vreau să fiu atunci când sunt mare. Le-am spus că vreau să fiu fericit. Atunci ei mi-au spus că nu înţeleg cerinţa, iar eu le-am spus că ei nu înţeleg viaţa!”

Mulţumesc.

Anunțuri

7 răspunsuri to “discursul meu de absolvire.”

  1. Eva Mai 31, 2012 la 5:03 pm #

    sunt tare mandra de tine, Iulia :*

  2. Cristina Jianu Iunie 2, 2012 la 12:21 pm #

    si noi la fel!
    si-am plans – chiar si-atunci cand florareasa iti facea buchetul – pentru tine, pentru noi, pentru fericire!

  3. Iris Iunie 6, 2012 la 6:28 pm #

    sunt curioasa cum a sunat vocea ta rostind discursul..

    felicitarile mele,juj;*

    • julie Iunie 6, 2012 la 6:46 pm #

      plangeam, si eram tare emotionata. daca fac rost de filmare o postez.
      multumesc draga mea draga >:D< :*

  4. imaginecontinua Iunie 20, 2013 la 7:55 pm #

    Reblogged this on RezultateBac and commented:
    Un frumos discurs de absolvire, bine structurat si elaborat.

Trackbacks/Pingbacks

  1. recviem pentru vara din 2012 « julie - Septembrie 1, 2012

    […] 1 iunie mi-ai arătat cum arată primul sfărşit. m-ai lăsat să ţin un discurs frumos despre cum am crescut în cei patru ani de […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: