Arhiva | Mai, 2012

discursul meu de absolvire.

31 Mai

Carpe Diem! Romanii ne îndrumă să ne trăim viaţa din prisma prezentului. Dar cum să faci asta când se presupune că noi ar trebui să creştem ? cum să-ţi creşti existenţa, într-o dezvoltare armonioasă, clădind moralitatea şi raţionamentele când eşti preocupat de problema prezentului ? Trebuie să ne îndepărtăm de sfaturile strămoşilor, cu o uşoară nostalgie şi scriem istorii personale. Asta facem şi astăzi. Marcăm un capitol al devenirii, un capitol guvernat de nevoia de a cunoaşte.
Pentru cei ma mulţi dintre noi, anii aceştia au fost încununaţi de primele momente în care toate noţiunile teoretice despre viaţă s-au materializat, transformându-se în cultul “primei iubiri”, într-un amalgam de prime dezamăgiri şi un val nesfârşit de emoţii pure, menite să ne dezvolte simţirea. În lupta devenirii, ne-am lovit adesea de nevoia oamenilor mari de a ne desconsidera. Expresia “nu mai e ca pe vremea noastră” e deja un clişeu care de foarte puţine ori semnifică o evoluţie. Suntem acuzati constant de indiferenţă şi lipsă de implicare, şi auzim tot mai des că nu citim şi nu învătăm.
Dar azi, totul e o problemă de alegere şi într-o democraţie prost înţeleasă noi alegem să citim, să ne implicăm în acţiuni de voluntariat, să transformăm orice cuvânt în informaţie brută. Nu toţi suntem vinovaţi pentru că unii nu au curaj să lupte pentru ceea ce vor. Noi, am fost crescuţi sub semnul matematicii, care personal, pentru mine, a fost un mod perfect de a socializa cu raţiunea.Printre integrale nedefinite continuam să ne desluşim existenţa, dezvoltând o gândire raţională, dar totuşi nelipsită de visele atât de specifice adolescenţei. Îmi permit să-l citez pe Blaga care spunea că “Matematicianul este îmblânzitorul ce a domesticit infinitul.” Noi, dragii mei colegi, am îmblânzit infinitul şi ni l-am asumat! Tot ce trebuie sa facem acum este să-l modelăm după bunul plac. Suntem la un pas de a alege ce vom face cu infinitul nostru, şi cred că ar trebui să le mulţumim oamenilor care ne-au adus mai aproape de el.

Personal, în 4 ani, am încercat să văd omul din spatele catedrei, nu profesorul care-mi cataloghează nivelul de inteligenţă cu nişte cifre nesemnificative, iar asta m-a ajutat să înţeleg că în anumite situaţii, oameni mari sunt nevoiţi să se adapteze unor reguli care nu se potrivesc trăsăturilor de caracter. Am întâlnit oameni care mi-au marcat destinul, care m-au învăţat că orice luptă te face mai puternic chiar dacă nu ieşi învingător. Şi pentru asta, le mulţumesc.
Scriind rândurile acestea, în mine se adăpostesc cele mai sincere sentimente legate de nostalgie. Cât de repede ne-a alergat timpul hain prin adolescenţă, cât de repede ne-am configurat un drum prin destin şi cât de repede a trebuit să ne adaptăm la toată nebunia care ne înconjoară. Uneori, gândesc că ne-am maturizat prea repede, alteori însă, cred că suntem nişte supereroi care au reuşit să reziste presiunilor impuse voluntar sau involuntar. Vreau doar să va rog ceva. Peste câţiva ani, când vom avea existenţe bine definite să spuneţi cu mândrie – „Eu i-am cunoscut pe aceşti tineri!”

Închiei acum cu un citat din John Lenon : „Când aveam 5 ani, mama mi-a spus ca fericirea e cheia vieţii. La şcoală, profesorii m-au întrebat ce vreau să fiu atunci când sunt mare. Le-am spus că vreau să fiu fericit. Atunci ei mi-au spus că nu înţeleg cerinţa, iar eu le-am spus că ei nu înţeleg viaţa!”

Mulţumesc.

Anunțuri

între timp.

30 Mai

nişte constatări :

– inconştient, dar dureros, îţi repet istoria. şi asta-mi aminteşte prea mult de tine.

– dacă ai vreo poză în care mă ţii de mână şi zâmbim amândoi, nu înseamnă că ţi-am aparţinut vreodată.

– nu contează cât de scurtă e rochia sau cât de înalte sunt tocurile. contează atitudinea pe care o ai atunci când le porţi.

– pentru mine fericirea e atunci când reuşesc să  fac ceva extraordinar din ceva ce nu-mi place.

– când simţi că îţi plânge inima, înghite un serveţel şi mergi mai departe.

– inoceţa de care suntem acuzate, noi femeile, vine la pachet cu o doză imensa de pasiune pe care voi, bărbaţii, nu o veţi cunoaşte atâta timp căt noi nu recunoaştem că nu exista nimic pur în definiţia femeii.

– iubirea nu-i tristeţe sau fericire. e o oscilaţie armonică între agonie şi extaz.

     – te pot ierta dacă nu eşti aici când plâng, oricine poate avea milă. dar nu te pot ierta când nu eşti aici să te bucuri cu şi pentru mine .

pauză.

29 Mai

scriu rândurile de faţă în semn de mulţumire pentru premiul acordat în cadrul concursului „I think therefore I blog” organizat de CJE Sibiu.

mă bucur mult că am câştigat locul I la categoria „cel mai creativ blog” , fiind urmată de minunata mea prietena Eva.

îi felicit pe toţi cei care au participat şi nu-mi rămâne decât să sper că voi creşte în continuare. totuşi, nu pot să trec pe aici fără să-mi scuz lipsa, atât de acută, de inspiraţie. fiind prinsă în apogeul ăsta existenţial, tind să obosesc, iar ideile mele fug mai repede decât mine.

promit însă că voi reveni zilele acestea cu discursul pe care-l voi prezenta în cadrul festivităţii de absolvire a clasei a XII-a.

mulţumesc încă o dată.

alte păreri despre concurs  : Mircea Hodârnău şi Tudor Popa.

 

şi acum o pauză mult dorită. pentru că iubirea sună bine în orice limbă, oricât mi-ar fi de străină…

 

 

 

bloggerii fotbalişti la Mediaş

21 Mai

nu mă prea pricep eu la sportul „rege” dar ideea asta mi se pare puţin genială.

se întâmplă că  în acest weekend, 25-27 mai 2012, va avea loc Cupa bloggerilor şi conferinţa „Social media şi sport” la care încă se mai pot face înscrieri aici.

orăşelul nostru a fost ales de organizatorii SportMeet.ro şi SportLocal.ro din vaste motive. mai ales că noi suntem geniali aşa de felul nostru, formând o comunitate drăguţă.

între timp a apărut şi programul „manifestării” şi acesta sună cam aşa…

Vineri, 25 mai 

ora 19.00 Concert Acoustic Bloggers, bere și bună dispoziție la Grădina de Vară Traube.

Sâmbătă, 26 mai – Conferința social media și sport, Sala Traube
9.00 – 10.00 Înregistrarea participanților.
10.00 – 10.10 Cuvânt de deschidere, echipa de organizare
10.10 – 10.30 Feri Teglaș, Blogosfera din Mediaș
10.30 – 10.50 Cristian Pustai, antrenor Gaz Metan Mediaș
10.50 – 11.10 Reprezentant Pepsi, Pepsi și implicarea în sport
11.10 – 11.30 Oltea Zambori, Studiu de caz BC Timișoara în social media

11.30 – 12.00 Pauză

12.00 – 12.20 Dan Olteanu, Cum ajută social media marketingul sportiv
12.20 – 12.40 Lucian Lorin (director de comunicare FRR), Studiu de caz Federatia Romana de Rugby si social media
12.40 – 13.00 Tudor Popa, Implicarea bloggerilor in sustinerea sportului
13.00 – 13.20 Andreea Hanganu (Ambasada Marii Britanii), România la Jocurile Olimpice din Londra
13.20 – 13.40 Alin Pandaru, Prezentare Cupa Bloggerilor

15.00 Încep meciurile din Cupa Bloggerilor, Clubul Sportiv Marius Baciu, Str. Brateiului, nr. 47

Duminica, 27 mai

10.00 Meciurile din Cupa Bloggerilor, Clubul Sportiv Marius Baciu, Str. Brateiului, nr. 47.

14.00 Meciul dintre Selecționata Națională a Bloggerilor și Echipa Personalităților din Mediaș, terenul 2 din complexul al stadionului echipei Gaz Metan Mediaș.

personal, am să încerc să fiu prin preajmă. tu ce mai aştepţi ?

mai multe detalii : aici şi aici.

să ne vedem cu bine !


Toamna la Cluj

20 Mai

de Alexandru Devia

 

Adă-n venă de-Ardeal
Până nu-mi ies din minți,
Părul tău, la seral,
Și-ochii tăi cei fierbinți.

Adă-mi buzele moi,
Ce-au fugit dintr-o vară,
Adă-mi lână de oi
Și un vers cu chitară.

Te aștept pe la Cluj,
Acel templu-n Ardeal,
Te aștept ca un ghiuj
Într-un veac ireal.

Și le-am spus să mai vină
Și lunei, cu stele,
Unui crivăț, cu tină
Și-unui geam, cu perdele.

Adă-ți chipul la mine,
Cicatricea din frunte,
Vorbe despre străine
Și un pumn de-amănunte.

Adă miezul de pâine
Și un val dinspre mare,
O cafea pentru mâine
Și-al meu vers de iertare.

Pune-ți haina pe tine
Și-ntr-o geantă, un ruj
Adă toamna la mine,
Adă toamna la Cluj.

 

mi-e prieten  şi îşi cântă viaţa în versuri pe care le înnobiliează cu cele mai sincere emoţii personale. îşi caută drumul prin artă şi cultură, iar eu sunt prin preajmă să-l susţin.

 

încercări.

16 Mai

îngân acorduri 

pentru ceasul de sub sânul stâng.

să-mi pot reaminti 

de viaţa ce curge. de timpul ce se sparge.

metaforele se ascund 

în muşchii atrofiaţi şi-n neuroni traumatizaţi.

carantină.

pentru tot ce-mi raţionalizează emoţia.

 

egocentrism printr-o leapşă.

13 Mai

se pare că sunt pusă din nou în postura de a scrie despre mine, de data aceasta răspunzând la nişte întrebări aparent simple. vinovat de acest chestionar la care mă simt nevoită să răspund (a nu se înţelege că o fac din obligaţie) e Graţian Lascu. mulţumesc.

1. Principala mea trăsătură : „dăruiesc tot cei mai bun din mine pentru a te ajuta pe tine” ; inteligenţa ca defect, cultura ca viciu şi părul roşcat ca brand personal.
2. Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la un bărbat :  capacitatea de a recunoaşte.
3. Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la o femeie :  polivalenţa.
4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei : nevoia de a mă critica.
5. Principalul meu defect : încă n-am învăţat că nu toţi sunt ca mine, ca noi.
6. Îndeletnicirea mea preferată : tot ce porneşte de la cuvânt şi artă.
7. Fericirea pe care o visez : fiecare om să-şi definească fericirea personala, făcând abstracţie de detalii.
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire :  nu există nenorociri.
9. Locul unde aş vrea să trăiesc :  eu deja trăiesc peste tot.
10. Culoarea mea preferată : roşu. fără combinaţii.
11. Floarea care-mi place :  florile de cireş. şi lalele.
12. Pasărea mea preferată : pescăruş.
13. Prozatorii mei preferaţi : contemporani. mai puţin clasici.
14. Poeţii mei preferaţi: Laurenţiu Oprea, Tagore.
15. Eroii mei preferaţi din literatura :  Raskolnikov – „Crimă şi pedeapsă” , Dostoievski ; Vincent Spinetti – „Torturaţi-l pe artist” , Joey Goebel
16. Eroinele mele preferate din literatură: Im – „Ultima femeie”, Ştefan Melancu ;  Lulu – „Vârstele lui Lulu”, Almudena Grandes
17. Compozitorii mei preferaţi : Yann Tiersen
18. Pictorii mei preferaţi : Salvador Dali
19. Eroii mei preferaţi din realitate : toţi oamenii care zâmbesc.
20. Ce urăsc cel mai mult : încă nu mi-am definit conceptul de ură. mai am timp.
21. Calitatea pe care aş vrea să o am din naştere : tot ce am poate fi modelat după bunul meu plac. nu-mi trebuie altă materie brută.
22. Cum aş vrea să mor : ştiind că oamenii din jurul meu nu mă vor plânge.
23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă : totul se iartă, nimic nu se uită.
24. Deviza mea : „Orice ai făcut până astăzi poate fi depăşit : poţi iubi mai intens, poţi fi mai fericit. Redefineşte-ţi constant termenul de maxim”

de preluat, pentru cine se simte în stare.

%d blogeri au apreciat asta: