Arhiva | Aprilie, 2012

săptămâna începe cu un concurs.

30 Apr

„E luni şi probabil nu eşti prea entuziasmat. Dar entuziasmează-te! Căci azi vei fi măreţ!

Nimic măreţ nu a fost vreodată realizat fără entuziasm”

şi uite aşa ne începem săptămâna cu un concurs, şi nu orice fel de concurs, ci unul de recenzii.

despre ce e vorba ? echipa site-ului Totul despre cărţi s-a gândit să le ofere iubitorilor de lectură o oportunitate drăguţă.

fie că ai un blog sau nu, tot ce trebuie să faci e să scrii o recenzie a unei cărţi care îţi e aproape de suflet  sau care ţi-a trezit sentimente mai puternice, recenzie pe care o trimiţi la adresa totuldesprecarti@yahoo.com cu subiectul : “Pentru concursul de recenzii” , iar apoi recenzia ta va apaărea pe site-ul organizatorilor. perioada concursului : 20 aprilie 2012- 20 mai 2012.

cum se jurizează ? deorece lumea în care trăim se bazează tot mai mult pe  „LIKE”, ordinea câştigătorilor se va decide în funcţie de numărul de LIKE-uri strânse la recenzia de pe site.

premii ? cărţiile unor tineri debutanţi, în ordinea următoare :

Premiul I

“Război cu sufletul” de Ioana Dumitrachescu
“Legământul iubirii” de Silviu Cristache
“Aventura sonetului” de Alexandrina Chelu
“Amintiri din prezent” de Graţian Lascu

Premiul II

“Război cu sufletul” de Ioana Dumitrachescu
“Amintiri din prezent” de Graţian Lascu

Premiul III

“Amintiri din prezent” de Graţian Lascu.

de asemenea, fiecare câştigător va avea oportunitatea de a se alătura echipei Totul despre cărţi şi va avea parte de o surpriză electronică.

mai multe detalii : aici şi aici.

aşadar, apelez la simţurile voastre etice şi vă invit să vă înscrieţi. 🙂 mult succes şi la cât mai multe like-uri!

 

Anunțuri

hoy. azi.

27 Apr

vă văd pe voi trăind visele mele.

şi în mine se rupe tot. dar nu-i nimic. am să cresc şi eu mare…

 

între timp…

Tengo una mañana constante y un aquarela esperando verte pintado de azul
Tengo tu amor y tu suerte y un caminito empinado

alarma motivaţională.

25 Apr

acum câteva zile,  în plimbarea mea zilnică prin vastul internet, am descoperit motivonti.

pe prima pagină scria mare „Alarma motivaţională – Hai să învăţăm să zâmbim„.

personal, apreciez orice încercare de a face oamenii să zâmbească mai des. iar asta e una genială aşa că m-am înscris şi eu.

e vorba despre nişte sms-uri motivaţionale pe care le primeşti în fiecare dimineaţă, pentru a-ţi începe ziua cu un zâmbet.

timp de 30 de zile, nişte omuleţi fantastici îţi trimit mesaje pentru a te face fericit. şi ce poate fi mai frumos de atât?

vă zic eu. să simţi că tot universul tău o ia razna şi te salvează un mesaj de genul acesta de la un om pe care nu-l cunoşti,care nu are nici cea mai mică legătură cu tine şi nu ştie ce ţi se întâmplă.

„Învaţă că indiferent de orice, există o singură cale spre o zi minunată.Mergi înainte, drept, cu fruntea sus, găsind puterea de a zâmbi. Zâmbeşti?”

şi-am zâmbit.

 

mulţumesc!

soţii de artişti – cartea mea călătoare

23 Apr

de alphonse daudet.

începem săptămâna în forţă, cu puţină hrană pentru minte şi suflet. 

înainte de a prezenta miracolul ce mi-a trecut prin mâini, ţin să mulţumesc editurii All pentru minunata campanie de promovare a lecturii – „Cartea călătoare”.  pe scurt : 50 dintre bloggeri care au participat la vALLuntar şi-au ales din nou cărţi, pe care le vor trimite mai departe.  în cazul meu,  „soţii de artişti” va pleca în direcţia sud, tocmai la Bucureşti,  cu mult drag pentru Monica Olteanu.

revenind… 

am ales această carte pentru că destinul meu are gusturi foarte bune, şi de o vreme se îndrăgosteşte iremediabil doar de artişti.

acest pseudoroman care pentru mine reprezintă mai mult un volum de povestiri, captează momente cheie din viaţa de familie a unor artişti care de cele mai multe ori sunt nefericiţi şi nemulţumiţi de traiul pe care-l duc.

fie că e vorba de un poet îndrăgostit de o femeie mult inferioară lui sau de un sculptor ce trebuie să învingă gelozia nevestei sale pentru a putea crea, artiştii sunt condamnaţi de o nebunie de neînţeles din care femeia e nelipsită.

prea frumoase, prea limitate, prea elegante si inteligente sau prea mediocre, femeile nu reuşesc să se adapteze prea bine vieţii pe care o trăiesc artiştii.

una dintre cele mai impresionante poveşti a fost cea a unui cântăreţ care a fructificat talentul soţiei sale făcând din ea o artistă mult mai celebră decât el.  succesul pe care soţia l-a dobândit prin talent şi frumuseţe îl eclipsa pe soţul gelos care condus de furie şi un orgoliu incontrolabil i-a înscenat iubitei sale povestea unui adulter, doar pentru a o face să pară ridicolă şi pentru a-şi pierde faima.

dincolo de orice aspect negativ, există şi exemple în care femeia reprezintă centrul în jurul căruia levitează tot universul creator al artistului. şi asta doar capacităţii ei de a oferi stabilitate şi iubire, printr-un cămin armonios şi o sumedenie de calităţi extraordinare dobândite de-a lungul vieţii.

citez…

„nu e de ajuns să fii inteligentă şi buna pentru a fi adevarata tovarăşă a unui artist. trebuie să ai pe deasupra un tact infinit, o abnegaţie surâzătoare…”

„mă loveam mereu de ceea ce ea (soţia) numea bunul-simţ, raţiunea, această scuză eternă a inimilor seci şi a spiritelor înguste”

„dar ce să faci cu o femeie care nu ştie să deschidă o carte, să privească un tablou, pe care totul o plictiseşte ?”

„să câştig bani! numai asta conta pentru acei monştri, iar pe mine mă durea să-mi văd soţia gândind ca ei.”

 

dacă pozele ar vorbi..

14 Apr

cred că din nevoia de a descoperi cine sunt am început să mă caut. iar.

şi-am făcut-o prin poze. iar.

anii copilăriei i-am trecut repede cu vederea,  poate din cauza faptului că n-am prea multe amintiri din acea perioadă.

şi-am ajuns rapid pe la vârsta de 14 ani. prima iubire, primele decizii legate de viitor, primele conflicte importante cu părinţii.

despre prima iubire am tot vorbit. despre examene şi liceul potrivit voi vorbi prin iunie.  iar cu părinţii toţi avem mici neînţelegeri, fiind vorba şi de vârsta adolescenţei.

în 4 ani de liceu am crescut. şi-am crescut frumos. dintr-un copil de 14 ani, foarte timid, fără vreo pasiune bine definită,  cu temeri legate de integrarea în societate m-am transformat în cine sunt azi.

iar dacă pozele mele ar vorbi, sunt ferm convinsă că ar fi mândre. şi cred că sunt ceva mai mult decât şi-ar fi dorit să fiu …

dar cresc, mai cresc…

 

 

ne jucăm ?

10 Apr

în agitaţia clasei a 12-a, mă bucur cât pot de mult de timpul liber ce mi-l oferă vacanţa. revăd prieteni dragi, citesc o carte bună, îmi descopăr noi arii de interes, cunosc oameni care-mi pot marca existenţa…

printre astea, revin la o leapşa ce-am primit-o cu ceva vreme în urmă. mulţumesc Eva, dragă, scumpă…

1. Scrie 3 lucruri pe care știi sigur că le vei face mâine: 

respir, respir, respir.  restul e relativ, aş putea pleca, aş putea aştepta, aş putea veni.

2. Scrie 3 dorințe care nu ți s-au îndeplinit încă:

să ştiu, să vreau, să pot. mai mult.

3. Scrie primul cuvânt care îți vine în minte:

timp.

 4.Ce auzi în acest moment? 

5.Dacă ai putea pleca în vacanță cu orice scriitor/scriitoare,pe cine ai lua cu tine? 

dacă aş putea pleca în vacanţă, aş putea să răspun mai târziu ?

6.Care e cea mai ieșită din comun activitate a ta ?

revin la răspunsul de la 1. respir, restul depinde de mine.

7.De cine te-ai speria : stafia lui Michael Jackson sau de Britney Spears tunsă la chelie?

orice e viu e mult mai înfricoşător decât moartea.

8.Scrie ceva de încheiere… 

„la revedere sau la adio… ”

 

şi cam aşa. doritorii sunt rugaţi să se servească singuri.

skins uk.

8 Apr

 „oamenii spun că nu poţi să fugi de probleme, ei bine.. poate ei nu fug destul de repede..”

în scurt timp am devorat cele 6 sezoane ale acestui serial. pe scurt…

3 generaţii de liceeni, fiecare generaţie ocupând câte două sezoane. deşi fiecare dintre generaţii prezintă adolescenţi diferiţi, cu probleme diferite,  trăirile sunt aceleaşi.

fiecare dintre ei se confruntă cu problemele specifice vârstei : primele suferinţe din cauza iubirii, întâlnirile frecvente cu drogurile, alcoolul, sexul, imaturitatea şi nerăbdarea.

apreciez faptul că se pune accent foarte mult pe greşeli, pe modul în care o simplă alegere greşită schimbă destinele oamenilor din jurul tău. de asemenea, în mod subtil, se sugerează faptul că la baza relaţiilor interumane stă comunicarea.  şi uneori, câteva cuvinte transformă (în bine sau în rău) orice situaţie.

personajele controversate, poveştile de iubire cu iz de alcool, dovezile de prietenie adevarată , relaţiile şubrede cu părinţii, tragedia pierderii unui om drag, dimineţile de şcoală  devin remarcabile datorită unei coloane sonore alese genial. de la drum and base la acorduri de chitară, de la psyck rock la pian.

 
„life is fragile, you need to stop running or you’re never really living at all. ok? ”

“I know you’re lonely. I think you need someone to want you… Well, I do want you. So, be brave and want me back.”

“No one’s got a fucking clue who I am or what I can do”
“You made me go mad. Love’s not supposed to do that.”

 

 

 

 

 

%d blogeri au apreciat asta: