Archive | Martie, 2012

after lecturi urbane, martie 2012.

18 Mar

nu sunt convinsă de o definiţie clară a fericirii. dar o zi de vineri, la început de primăvară, în care oamenii îşi dau întâlnire cu lectura pare a fi o zi de încadrat în normele fericirii.

pentru că nu există nimic mai frumos decât să ai o carte în mână, să o răsfoieşti, în căutarea unui mister, unei lecţii, iar lângă tine, un om drag ţie să facă acelaşi lucru. într-o singură seară am contopit mistere la care alţii nici măcar nu se gândeau. sunt sigură că fiecare dintre actanţii acestui joc a plecat de la Casa Schuller cu o lecţie învăţată. sau măcar cu nişte întrebări la care urmează să găsească răspunsuri. Îmi permit să-l citez pe unul dintre oamenii care ni s-a alăturat azi : „eu am învăţat că niciodată nu e prea târziu”.

şi nici nu e. niciodată nu e târziu să te regăseşti, să speri la o fericire minimă, la o uniune animată de cărţi şi oameni. asta am simţit eu după ce am apucat să respir din nou, să mă gândesc la tot ce am realizat.încă sunt plăcut surprinsă de ceea ce a fost.  şi public, promit  că în aprilie revenim cu mai multe forţe. doar atât, mulţumesc.

cine a mai scris : Eva , Vasile Antipa , Mircea Hodarnau, Feri Teglas. mulţumesc.

de asemenea, toate gândurile mele bune pentru DD care a insistat ca a vocea mea să apară la radio, Cristina Pustai pentru că e „aici şi acolo” când am multă nevoie, pentru Luminiţa, de care mi-e dor mereu şi pentru cea care a adus Lecturi Urbane în Mediaş, Daniela Toma.

puncte cardinale.

11 Mar

sufletul îmi oscilează.

a fost prizonierul sudului 2 ani, dar relieful de câmpie nu i-a făcut bine. prea cald, prea mult vânt, prea mult nimic…

într-un an s-a plictisit şi de atmosfera de acasă, de marea depresiune. e prea viu să fie înconjurat de un lanţ montan.

iar acum fuge de la est la vest. mereu în emisfera nordică a ţării.

diversitate în forme de relief şi tipuri de climă.

uneori urcă, alteori coboară

uneori e soare, alteori e ploaie…

dar călătoreşte în fiecare oră, minut. şi nu e vreun tren care să-l ajungă…

fără oprire, fără limită, într-o continuă duplicitate.

aici şi acolo.  pentru că „acasă” nu e întotdeauna în centrul ţării.

 

 

ipotezele iubirii.

10 Mar

până nu ştii ce e iubirea, nu ai cum să dovedeşti că e adevarată.

până nu ştii cine eşti, nu ai cum să ştii cine e cel de lângă tine.

şi ne întoarcecm la matematică..

se dă cazul iniţial : iubirea.

şi se aplică inducţia matematică.

prima propoziţie e adevărată pentru orice n=1. altfel spus, orice individ manifestă iubirea faţă de sine. în cantintăţi mai mari sau mai mici, e irelevant.

pasul de inducţie.

se demonstrează că pentru orice n, propoziţia n=1 implică propoziţia n+1.

P(n)=P(n+1). eu sunt egală cu tine, egală cu noi.

eu mă cunosc, şi te cunosc. suntem două elemente ale unei propoziţii adevărate şi demonstrabile printr-un proces matematic.

asta înseamnă că ne iubim ?  

 

 

 

Campania ”Fii frumoasă, CITIND !” pentru bloggeriţele din Mediaş

7 Mar

În 8 Martie, cu ocazia Zilei Internaţionale a Femeii, Asociaţia ”Mediaşul pentru Cultură” şi cosmeticiana Anca Stoia vă oferă o carte, un masaj facial şi un tratament cu ultrasunete, în incinta Salonului TOLLAS, aflat în Strada I. G. Duca nr. 7.

 

unde-s cărţi, sunt şi eu. e deja obişnuinţă.

aşa că, trebuie să aleg un citat din cartea mea preferată. cum nu sunt în stare să aleg una, mă rezum la un citat dintr-o carte citită la începutul acestui an, Jurnalul Satanei. citatul reflectă starea care mă bântuie zilele astea..

 

“Blestemata asta de continuitate îmi ucide inspiraţia, o să ajung un romancier mediocru de gazetă bulevardieră care minte din lipsă de talent. Sunt un om întreg, am cinci simţuri, cum să interpretez totul prin auz?”

 

şi după o zi întreagă de războaie.. să avem parte de puţină linişte.

somn uşor, suflet…

 

 

tricoul tău.

6 Mar

mă agitam prin dulap în căutarea unui tricou preferat. aveam urgentă nevoie de el.

în tot deranjul dulapurilor mele şi în încercarea de a găsi ceea ce vroiam, am găsit tricoul tău.

negru, simplu, destul de încăpător şi uşor de folosit în loc de pijama, pentru mine.

o dată cu el a venit şi un val interminabil, un miros dulceag, miros de parfum, de piele. mirosul tău persistă în dulapurile mele.

a inundat tot. chiar şi pofta mea de a proba haine.

nu, nu mi-e dor de tine. mă bucur că eşti acolo, la 600 km depărtare, la doi ani distanţă, cu prietena mea cea mai bună purtând un tricou identic cu cel din dulapul meu.

şi nu, nu te-am iertat. şi nici pe ea…

 

 

amintiri din prezent.

5 Mar

de Graţian Lascu .

cred că dacă mai spun că plâng, cititorii mei vor ajunge să creadă că-s dusă puţin de acasă. dar ce vină am eu dacă oamenii mă sensibilizează?

ce să fac dacă mă regăsesc în toate poveştile?

despre ce am citit… m-am regăsit şi în El, şi în Ea şi în două personaje secundare.

am fost rănită, am rănit, am ajutat, am invidiat.

înţeleg nevoia ei de a poseda, înţeleg şi nevoia lui de împlinire.  cadrul pe care şi l-au ales a fost total greşit. şi poate şi momentul..

ştiam că bărbaţii sunt mult mai sensibili la iubire, şi rămân profund marcaţi de prezenţe feminine,dar nu de toate.

de aici şi până la a face sacrificii pentru acceptarea defectelor, e un timp mult prea scurt. pentru că fericirea nu vine toată, într-un moment, necesită o luptă…  iar ei au renunţat. prea repede. motivele ? doar ei le ştiu…

dar cine sunt eu să judec iubirea altora ? când eu am făcut atâtea greşeli…

azi am crescut. am citit paginile poveştii lui de iubire, şi am renunţat la orgoliu. mi-am acceptat vina, şi mi-am cerut iertare, chiar şi după doi ani. ştiam că am rănit suflete nevinovate, dar nu m-am gândit niciodată că un bărbat poate să privească într-un mod atât de profund o femeie, şi iubirea ce i-o poartă..

aşa că, recomand. pentru că mi-a amintit de primul El, de primele griji, de primele războaie, de primele trădări…

 

 

 

acum poţi pleca liniştit, mi-am şters lacrimile.

schimbări?

3 Mar

mi-am schimbat radical culoarea părului. şi-mi place. îmi dă încredere.

am lucrat puţin şi la design-ul blogului… şi cred că e ok.

 

dar acum conştiinţa îmi joacă feste. şi asta nu-mi place.

obişnuiam să fiu lipsită de scrupule, să nu regret, să nu ratez nicio ocazie care mi-ar fi adus beneficii spirituale.

chiar dacă asta însemna să calc peste integritatea altcuiva…

iar acum sunt atât de pasivă încât simt vinovăţie când nişte ochi care m-ar putea iubi mă privesc insistent.  şi degeaba mă privesc, pentru că în ochii mei e vidul. sufletul mi-e departe...

 

 

 

 

%d blogeri au apreciat asta: