Arhiva | Octombrie, 2011

1.11.’11.

31 Oct

1.11.1993.
acum 18 ani la ora 12.25 mă năşteam.

1.11.2011.
acum am 18 ani.fix. şi mă gândesc la tot ce-am trăit. sau măcar tot ce-mi pot aminti.

nu vreau să cresc. eu sunt un copil.  am fost şi la 11, şi la 16.
şi rămân un copil. refuz să cresc. să mă maturizez complet!

„copilăria mea oficială” nu se încheie acum, nu încă.

ce sunt azi ? nu ştiu încă.
ce am devenit ? voi spune peste ceva timp.
ce-mi trece prin minte ? persoanele care mi-au marcat destinul. greşelile repetate..  Eu.

cu ochii în lacrimi, privesc un cer senin, în căutarea unei stele.
doar una.
azi sunt Eu în centrul universului.
şi simt că nu am nevoie de nicio legătură cu realitatea.

azi trebuie să redevin.

acid dezoxiribonucleic.

24 Oct

genetică. ştiinţă a eredităţii.
genă, cromozom,acizi nucleici..

ADN.

două catene polinucleotidice.
tu şi eu.
răsuciţi elicoidal.

două baze azotate.
eu adenină, tu timină.
sufletele noastre.
după cum bine ştii, împerecherea bazelor azotate
are la bază principiul complementarităţii.
o punte dublă de hidrogen între noi.

în mod stupid suntem soluţia pe care o formăm
e supusă denaturării.
„ce înseamnă asta?” , mă întrebi speriat.
noi suntem încălziţi la 70 de grade Celsius.
punţile de hidrogen dintre noi sunt obligate să se rupă.
proces tâmpit! mă distrugi! ne distrugi!

ADN-ul devine monocatenar. suntem singuri.
avem o singură cale de scăpare. renaturare.
„există aşa ceva?” . da, există renaturarea ADN-ului.
dar trebuie să avem grijă. dacă soluţia noastră chimică se răceşte lent
punţile noastre se reunesc. formând ADN-ul renaturat.
dacă soluţia se răceşte brusc, ADN-ul rămâne monocatenar. singur.

acum, iubitule, tu alegi.  ce facem cu acidul nostru?
procesul de renaturare stă în mâinile tale…

Fapte bune?

23 Oct

„Numai când facem binele dobândim ceva ce răii nu pot avea : liniştea şi pacea – bunurile supreme”. (Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii) 

suflete. de asta e nevoie pentru a face bine.
comunitatea s-a strâns pentru salvarea unui suflet.
un copil de 2 luni diagnosticat cu artezie de esofag.
ce e asta? puteţi citi pe larg aici.
în acest scop am decis ca toate câştigurile realizate din vânzarea bijuteriilor handmade să fie donate acestui copil.

pentru a vizualiza galeria bijuteriilor daţi un click aici sau contactaţi-mă. 🙂

Mulţumesc anticipat!

update..

Contul pentru eventuale donaţii este : RO52RNCB0231124421220001 BCR Mediaş , beneficiar Marcu Albert Remus iar pentru cei ce vor să doneze din străinătate codul SWIFT este RNCBROBU

ultimul pe listă.

21 Oct
 Ultimul lucru pe care mi-l doresc e să te rănesc… 

mi-aduc aminte mereu de momentele în care trecutul scris cu cerneală pe aripile tale albe doare.
e ca un frig malefic ce-mi stăpâneşte mădularele.
e ca un frig de care mă adăpostesc în ceaiurile tale fierbinţi, în pastilele de calciu, în tutun şi cofeină.
nerăbdătoare să-ţi alerg iar printre celule.

aş vrea să pot pleca, să te las singur, independent.
fără vocea mea, fără poza mea .
m-ai striga? m-ai plânge? nu cred. 
iubirea mea nu se vinde în rate. 
urăsc. 
mă iubeşti 5 zile pe săptămână. 
iar în weekend mă părăseşti.  cum poţi? 
dar cum pot să accept asta de săptămâni bune. 
ştii cum ?  cu o iubire de leoaică însetată. 

şi m-am săturat să te iubesc cu îndârjire, să fiu oarbă, să nu mă revolt. 


eşti prea tânăr. prea tânăr să ştii ce vrei şi ce nu.
iar eu, eu sunt prea plină de viaţă,  prinsă într-un apogeu existenţial din care nu vreau să scap.
chiar şi aşa, cu vise alergând prin capilare, cu un oxigen poluat în plămâni, cu o conştiinţă care provoacă durere şi cu un bagaj plin de matematică… te aştept!

dar e pe listă!



„Aşa ceva nu se poate întampla pe pământ, ci doar în ceruri, numai acolo se suferă şi se plânge pentru omeni, fără reproşuri.” (Dostoievski)




Adrian Păunescu – A Tine, A Mine

17 Oct

„Mai miros a tine, mai miroşi a mine,
o să vină vremea să ne şteargă ea,
încercare aspră, misiune grea,
nouă, niciodată, nu ne va fi bine.

Te-am iubit cu moartea în împreunare
te umpleai de mine, iarăşi te vâna,
azi rămâi cu moartea, tristă, blânda mea,
eu ramân cu pielea scânteind de sare.

Mai miros a tine, ochii mei sunt plini
de-ale tale lacrimi pâna în calcâie,
dragoste finala, moartea mea dintâie,
floare-n gelozia sectelor de spini.

Mai vorbesc cu tine- trist şi dureros
prin al cărnii noastre-mpreunat miros.”




fragmente de poveşti. povestea Ta, a Lui, a Voastră. 
istorii care se repetă, până când învăţ din greşeli. 
greşelile mele, ale tale, ale noastre. 
se pare că nu voi învăţa prea curând. 
se pare că nu vei învăţa prea curând. 
aveam nevoie să fim consecvenţi în vise. 
măcar de-ar fi fost aceleaşi vise.. 




Per as pera ad astra.

14 Oct

lovituri continue sub centură.
1,2,3.
ar trebui să fi descalificat din lupta asta.
dar cum alt arbitru nu există, te descalific eu.

te amăgeşti, căutând fericirea.
ascultă-mă, fericirea nu se găseşte pe garduri, nici în paturi.

nu voi fi nici prima, nici ultima. 
îmi ţin respiraţia un minut, şi te expir. 
e ca şi cum te-aş extirpa. 
oxigenul inspirat nu ajunge şi în subconştient. 
aşa că, amintirile rămân, tu pleci. 
de fapt nu pleci. renunţi. 

pentru că stelele sunt atinse pe căi aspre.. 



doar o altă Ea.

10 Oct

imaginează-ţi o Ea.
o altă Ea sătulă de atâtea respiraţii incomplete, de un vânt puternic printre viscere, de un alt oxigen care-i îngheaţă arterele.
se priveşte într-o oglindă imaginară. tot ce vede e o umbră goală.
imaginează-ţi-o mişcându-şi mâinile în jur părului desfăcând micile obiecte de tortură – agrafele ce îi menţin şuviţele rebele şi roşcate.
simţea o falsă libertate care o făcea să se simtă mai bine.
aşa că a început să danseze..

,,Se mişca pe ritmurile tristeţii, în acordurile durerii…notele muzicii ei devin lacrimi negre. Toată simfonia întunericului cânta doar pentru ea. Acordul dulce şi suav al viorii sublinează o imensă duritate pentru ea. Fiecare atingere a arcuşului reprezenta o izbire a ei de ziduri reci si tăcute.
Întuneric. Şi o scurtă pauză. Trupul ei se odihneşte. Acei violonişti invizibili o cunosc. E o mica artistă. Dar azi, azi o controlează. Simfonia continuă.Ţipa în linişte. Durere. Vroia o pauza.Şi încă una. Simfonia insă are altceva pregătit pentru ea. Muzica o controlează. Îi aleargă prin minte. Îi fură tot ce are. Şi o părăseşte. Răvăşită, dar încă în puteri, continuă dansul pe scena părasită. Balerinii o chinuie. Figurile lor mate o înspăimântă. Fuge parcă părăsită de sufletul ei. Puterile ei sunt limitate.  Un ultim scâncet de durere şi o răsuflare. Şi un reflector aprins în întuneric…”



ar fi vrut să fie înecată într-o durere ce nu-i aparţinea, să curgă lacrimile altcuiva.
era implicată într-o luptă străină ei. 
şi-ar promite că renunţă, dar nu poate. nu vrea. 
o entitate superioară ei îi controlează raţiunea. şi nu numai… 





citat.

%d blogeri au apreciat asta: