Arhiva | Septembrie, 2011

obvious to you. amazing to others.

29 Sep


Obvious to you. Amazing to others. from Derek Sivers on Vimeo.

just try!

source.

don’t go.

26 Sep

nu nu nu. tu nu ai voie. nu poţi, nu vrei, nu …
pur şi simplu, nu întreba de ce.
în lupta dintre sinceritate şi principii, trecut şi viitor,iubirea mea şi raţiunea ta, ce am fost, ce sunt şi ce vom fi,  câştigătorul e incert.

raţionalizezi iubirea. eu nu pot să mint. sufletul transcende, eu rămân goală, pustiită, plină de lacrimi sărate.
într-o furie care nu mă caracterizează te rog să nu pleci. mi-ai promis că nu o vei face. eu cred în tine, în cuvântul tău, în tot ce eşti şi ce vrei să fi.

e un joc de cuvinte în care mă învârt temătoare. e un labirint întunecat al durerii.
e tot ce nu aş vrea să fie.

aş vrea să mă vezi, să simţi ce simt şi eu.
să mă poţi respira, aşa cum altădată ai fi vrut să o faci… tind să cred că încă vrei.

dar oare Cătălina ce spune când ne vede sângerând ? Îţi aminteşti de ea, nu-i aşa ?
pansează-mi rănile încă necicatrizate ale trecutului.
Tu poţi.

If I tell you the truth, you’d vie for a lie… 

discurs.

11 Sep

Pentru nişte Voi… 

să mă judecaţi! dar ştiţi când?

atunci când mă veţi trăi! când prin arterele acelea bolnave va curge viaţa mea ca un film neîntrerupt.
cu bune, cu rele. cu vise şi greşeli. calităţi şi calităţi exacerbate. pentru că nu cred în defecte.
să faceţi voi ce-am facut eu. sau ce nu am făcut.
să împliniţi visele voastre şi ale altora. să călcaţi voi pe becuri aşteptând lumină.

să mă judecaţi. dar să învăţaţi să trăiţi în aşa fel încît dacă aţi mai avea o viaţă aţi face aceleaşi greşeli.

Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece. 



Pentru un Tu…


ai aripi de ceară şi te îndrepţi spre soare.
şi într-o linişte sfântă mă rog să-ţi fie bine. şi nici măcar razele puternicului soare să nu-ţi topeasca aripile.
dar dacă aripile tale vor suferi, eu voi fi prin preajmă. să te ridic.
pentru că nu uita, aproape nu înseamnă întotdeauna lângă tine.

Pătrunde trist cu raze reci
Din lumea ce-l desparte..
În veci îl voi iubi şi-n veci
Va rămânea departe… 


nimicul e ceea ce gândesc pietrele.

5 Sep

începutul firesc al degradării.
de ce?
simt nevoia să mă detaşez de ura asta care nu-mi aparţine. să evadez din propria neputinţă şi să încep să le spun oamenilor ce vor să audă…
am învăţat definiţia ipocriziei şi mă tem. pentru că am aflat că e mult mai dureroasă decât minciuna.

în rest, nu mai am nimic de zis. sunt redusă la o tăcere care mă doare.
deşi ceva din mine urlă. o dorinţă oarbă.
un gând fugar care nu vrea altceva decât să plece. şi să mă ia cu el.
o forţă superioară timpului care să mă plaseze într-un plan exterior.

oare cum se văd oamenii de sus ?
şi Dumnezeu ce face când se plictiseşte ?
şi de ce pe faţa ta nu scrie „Atenţie, sunt ipocrit!” ? şi totuşi, de ce?

nu mai rezist. acum plec. nu ştiu când mă întorc.
eşti doar o bucata neînsufleţită de carne vie, rar umblătoare cu gânduri seci şi goale.
nu-ţi voi lipsi.

astăzi fără poză. şi fără melodie.

%d blogeri au apreciat asta: