Arhiva | Iunie, 2011

vis?!

29 Iun

am demisionat din funcţia de pământean care-şi pune o mulţime de întrebări existenţiale şi care suferă vărsând ploi de lacrimi din cauza mamiferelor bipede cu caracter odios.

aşa că mi-am depus CV-ul în cadrul unei companii multinaţionale : Universul.
nu e un post foarte bine plătit, dar îmi place ce fac.

mă plimb cât e ziua de lungă printre stele şi fac curat.
e îngrozitor să vezi la tot pasul bucăţi de suflet , gânduri murdare şi vise spulberate.
câteodată oamenii sunt îngrozitori.
nu se gândesc la răul pe care-l împart prin jurul lor.

dar ştii tu, Universul e plin de suflete rănite, de ploi acide de lacrimi provocate de umanoizi insensibili.
o diversitate de suflete. o mulţime de forme,dimensiuni, culori, probleme, nevoi.
unele sunt imprăştiate în particule prin tot spaţiul vast al Universului.
acestea sunt sufletele pe care le compătimesc. aşa că, uneori, după ce strâng fiecare părticică dintr-un suflet, îl iau acasă şi-l îngrijesc.

e atât de minunat ca în timp ce găteşti un suflet să ţi se destăinuie.
am ascultat multe dureri, iar unele m-au făcut chiar şi pe mine să plâng.
îmi place atât de mult munca mea. şi nu mă sfiesc să spun că sunt o menajeră intergalactică.
pentru că nu e nimic mai frumos decât să vindeci suflete rănite !

,,bună dimineaţa, draga mea! cum ai dormit ?”

stars.

25 Iun

Iubitule! aseară mi-ai apărut în vis. 

credeam că visez Luceafărul lui Eminescu, dar nu, erai tu. 
tu, acolo, gata să-mi furi sufletul. 
dar ştii tu oare ce ai facut cu el ? lasă-mă să îţi spun. 
l-ai descompus în particule, infinite! iar apoi l-ai împrăştiat prin univers. astfel fiecare stea avea în compoziţia ei o parte din sufletul meu. 
dar mie-mi plăcea. aşa că ai continuat. 
ai format constelaţii din particulele sufletului meu. şi în fiecare seară cănd îţi auzeam vocea, stele străluceau mai tare. eşti atât de minunat… faci atât de multe lucruri de neînţeles pentru mine..
dar mă străduiesc… 
şi e atât de bine să fi peste tot în univers. 
dar ştii, universul nostru e format din noi doi. eu cu tine. tu cu mine.  pentru că două stele sunt suficiente pentru a forma o constelaţie. 
iar ecuaţia asta nu poate da greş niciodată. 

Another day in Paradise.

23 Iun

ahm, da.  azi sunt grăbită.  şi puţin frustrată.
nu trebuia să scriu. nu azi. nu azi.  dar simt nevoia să  o fac. ştii nevoia aceea de a aduce zâmbetul pe buzele cuiva drag ?

mhm, asta voi încerca. voi încerca şi sper să reuşesc. cred.

azi suntem ca două cubuleţe de zahăr ars.  nu mă întreba cum vine asta, acum nu ştiu să explic.
dar suntem frumoşi aşa prăjiţi.
am impresia că nu fac destul.
tu îmi vorbeşti frumos mereu, eşti dulce şi amuzant. şi toate chestiile banale, la tine mi se pare opere de artă.
pur şi simplu.

şi da, dragul meu, de câteva zile mă chinuie un roi de fluturaşi. multicolori.
mna, şi fluturaşii aştia nu mă lasă în pace. le-ai spus tu ceva ?

sunt curioasă ce simt fluturii aceia când mă gândesc la tine..
nu ştii ?

ah, răspunde-mi, te rog.

şi da, zâmbeşte. am nevoie de asta!
mda, şi dacă îţi e dor de mine, îţi trimit nişte fluturi. să fie cu tine. şi să te îngrijească.

Ps. azi am fost prea melancolică. îmi pare rău. 

your call

21 Iun

bună seara, dragule.

cum ţi-a fost ziua ? ahm da, ştiu. o zi luuuungă şi nu foarte uşoară.

hai aici. ştii, poate nu ţi-am mai spus până acum, dar mi-e dor.
şi poate e prea devreme să devin sentimentală, dar mi-e dor.

ştii tu oare cât de bine se contopeşte cartilajul nasului meu cu obrazul tău drept când te sărut ?





încerc să fiu bine.
deşi mă simt uneori ciudat. mă încearcă un amalgam de senzaţii şi sentimente, de care îmi era dor.

Ps. ştiu că e greu cu mine. but take it easy….

My lucky seventeen.

18 Iun

wow wow wow. 
stop. 
spune-mi că nu visez… ,,nu visezi.” 
bun. 


bună dimineaţa, dragul meu.
nu vreau să intru direct în metafore şi altele, ştiu că nu te pasionează, aşa că voi fi directă. cred.

sper.

încep să devin dependentă de cafeaua de dimineaţă. e dulce-amăruie.
seamană cu tine.

până acum, era doar amăruie. ai dreptul să spui nimic. şi sper că nu i-ai facut ceva cafelei mele.

deşi da, recunosc. atunci când râzi, e mai dulce.
mult mai dulce.

de data asta nu am să mă mai tem, aşa că râzi.
pentru că asta nu e cea mai fericită dimineaţă din existenţa mea, te rog să râzi.
astfel, amestecul din cana mea cu urşuleţi polari va fi mult mai dulce.
iar ziua mea va fi perfectă.

din cauza ta!

Amintiri…

13 Iun

Mă plimbam astăzi prin arhiva blogului meu, si am descoperit primele mele tentative de a crea artă. Așa îi spuneam atunci… dar am zâmbit când am recitit ce am scris acum aproximativ 1 an și jumătate…

Dar să nu lungesc prea mult povestea, vă las pe voi să citiți… eram tânără, neliniștită și foarte îndrăgostită. 
Liber ? 


Prima stație. Autobuz. Eu. Aștept. ora 14.03.
Autobuzul se face așteptat. Vântul îmi deranjează părul, iar frigul imi înroșește obrajii.
ora 14.10. Autobuzul sosește,toți călătorii părăresc mijlocul de transport. Începe un nou tur de oraș. Și începe cu mine. Îi arăt șoferului abonamentul și pornesc cu viteza spre un scaun cu două locuri. Aleg locul de la geam. Celălalt loc e liber. Oare pentru cine? Cine îmi va fi partener în calatoria aceasta în jungla orașului?!
ora 14.15. Șoferul calcă pedala. Autobuzul comunist se mișcă în ritm de blues. Asta să fie ultima problemă. De la locul meu pot observa agitația orașului în miezul zilei. Dar încă aștept un partener de călatorie.
ora 14.20. Autobuzul ajunge la urmatoarea stație, unde… apari tu. Cum ai intrat ți-ai ațintit privirea spre mine. Ochii tăi gingași nu-și puteau lua privirea de pe mine, iar eu … eu te priveam și îmi doream să mă întrebi …. și visam cu ochii deschiși. Nu mai eram atentă la detalii, și m-ai trezit cu intrebarea pe care o așteptam „Locul acesta este liber?” . Buimacită iți raspund. și te asezi.
ora 14. 30. Incerci să mă faci să vorbesc. Să mă destăinui. Îmi citeai tristețea pe chip. Și am vorbit. Îți povesteam despre inima mea frânta, și tu îmi povesteai despre amintirile care te făceau sa regreți. Povesteam de parcă ne cunoșteam de o viață. Asta am simțit lânga tine.
ora 14.45. Timpul zbura. Și stațiile la fel. Le-am și uitat numarul. Dar știu sigur că am trecut de statia la care trebuia să cobor inițial. Pentru că ai aparut tu.
ora 14.50. Amândoi coborâm la aceeași stație. Mă ți strâns de mână. Și citim indicatorul stației „Stația sufletului tău”.
De fiecare dată când merg cu autobuzul, realizez același ciclu infinit.
Dacă azi aș scrie același lucru, cu siguranță ar suna altfel. Dar așa îmi dau seama că evoluez, cresc… 
cresc?! 

Păreri de rău ?!

8 Iun

”Sarcasm is my body’s natural defense against stupid”

nu ştiu exact cum ar trebui să încep, nici măcar nu ştiu de ce scriu asta…
deşi ştiu că sunt momente în care regret..

regret că orgoliul meu a rănit suflete nevinovate,
regret că egoismul meu a călcat în picioare tot ce i-a stat în cale,
regret că am rănit persoane cu sarcasmul meu,
regret că am spulberat vise şi iubiri cu mândria mea,
regret că m-am implicat în nişte bătălii în care Binele meu a fost puţin şifonat.

dar

nu regret că întotdeauna am obţinut ce am vrut,
nu regret că nicio lacrimă nu a rămas nerăzbunată, deşi iertarea ar trebui să-mi fie lege,
nu regret că am ultimul cuvânt de spus,
nu regret că am pierdut ceva ce nu-mi mai trebuia.

Ps. rândurile de mai sus vor fi interpretate de o anumită persoană ca fiind o descriere a punctelor mele sensibile, critice care nu face altceva decât să lase loc oamenilor să îmi facă rău.

%d blogeri au apreciat asta: