Arhiva | Martie, 2011

Unui suflet.

22 Mar

câte ţi-aş spune, câte ţi-aş face. de-ai şti tu, rătăcitorule…
sau nu. cred că eu rătăcesc. de la tine plec şi la tine mă întorc. mereu.
la tine.  aşa cum eşti tu . câteodată morocănos,câteodată gelos, cu un dor nebun prin vene, dor pe care tu nu-l ştii, dar el există.  undeva în sufleţelul tău mic.
şi poate că-l renegi, zmeule. de teamă, de frică.. de ce ţi-e frică Făt-Frumos?

//
ştiu de ce te temi. mi-ai spus că sufletul tău e ca o cetate. îţi aminteşti? 
eu nu mă tem. voi ajunge să calc vesel pe iarba din cetatea ta, iar tu vei ştii ce înseamnă fericirea. chiar dacă asta înseamnă să lupt cu miliarde de celule care se împotrivesc. nu am renunţat. şi nu o voi face vreodată. pentru că vreau şi meriţi. 


// 
şi Ileana e mereu acasă, aşteptându-te. şi nu se îndrăgosteşte. ea iubeşte deja. iubeşte de mult.
dar Ileana sunt eu. şi vreau să ştii că sunt aici, mereu. şi acolo. şi pretuntindeni.

învaţă-mă să zbor, Făt-Frumos. doar în tine mai cred. 



Ploaia

19 Mar

Life’s not about waiting for the storm to pass. It’s about learning to dance in the rain. 


Plouă. şi celule din tine se revarsă pe întregul pământ  doar pentru că mi-e dor de tine.
te pierzi în picături dulci de apă pură. părăseşti norii grei doar pentru a-mi fi aproape.

dar zilele trec şi ploaia nu încetează. ajung să cred că eşti infinit.

şi parcă mai mult ca niciodată îţi simt lipsa.
te-aş căuta în raze de soare, dar ştiu că tu eşti ploaie.
azi, mâine…
iar apoi vei fi soare din nou. pentru mine.

dar spune-o .

spune că ţi-e dor de casă şi trimiţi ploaie în locul tău. 

Primavara ?!

14 Mar

Şi parcă soarele străluceşte mai tare, acum că te-ai întors… 

Da exact, acum sunt mai aproape.  Am reconstruit autostrada aceea… deşi, recunosc, am facut-o cu frică… 
şi totuşi, parcă sentimentul acela de frică incă domneşte prin unele particule pierdute în minunatul meu univers. 
oricum,  m-am întors la minunata noastră căsuţă de care vorbeam acum 11 zile .
şti gazonul acela verde cu narcise albe? ah, îl ador. dar nu vreau să mai fie hidratat cu apă sarată provenită din glandele mele lacrimale. 
şi în lobul occipital am revenit cu câteva poze  pe şemineu, doar câteva. trebuie să fiu sigură… 
cu toate dezastrele, zona pare destul  de calmă acum. sper să ramână aşa… 
şi ar trebui ca tu să…. 

Gone (?!)

3 Mar

Mintea mea era principala noastră locuinţă. Îţi imaginezi ? O casă mică, pe o rază de soare. Era mereu cald acolo. Şi erai tu. Şi era linişte şi multă artă.  Acum e frig. Şi nimeni prin preajmă. E cutremur şi dezastru.

Hazard ( = întîmplare neprevăzută, neaşteptată). 

În lobul meu occipital păstram toate pozele cu noi. Erau pe şemineu. Mai şti ? Nu mai sunt.
Am încercat să şterg fiecare urmă de tine de pe căile sensibile. Nu am reuşit.
Şti mocheta aceea albastră pe care păşeam împreună în drum spre lobul temporal ? Nu mi-a plăcut niciodată. Am aruncat-o.
Ai distrus autostrada care ducea spre raza de soare.  Da. Autostrada aceea contruită de mine, pe spatele tău. Avea un singur sens. Către noi. Ştiu ca nu ai vrut să încalci regulile de circulaţie. Aşa ca ai distrus-o.

Dar nu m-aş supara să o contruiesc din nou.  Să fiu din nou lânga soare. 

Ps. Mi-ai adus primăvara ?

%d blogeri au apreciat asta: