Ploaie în luna lui Marte

18 Feb
Ploua infernal,

şi noi ne iubeam prin mansarde.

Prin cerul ferestrei, oval,

norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odaii erau

neliniştiţi, sub desene în cretă.

Sufletele noastre dansau

nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,

plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.

Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,

mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi

lăsasem în lume odaia.

Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,

cine-s mai frumoşi: oamenii?… ploaia?…

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,

şi noi ne iubeam prin mansarde.

N-aş mai fi vrut să se sfârşească

niciodată-acea lună-a lui Marte.


Nichita Stănescu


mă bucur că împărţim acelaşi cer. luna e aceeaşi. şi pentru mine şi pentru tine. 
îţi dai seama câte stele au grijă de mine? dar ştiu că tu le-ai spus să mă ocrotească… 
mulţumesc. 

tu, axis mundi. eu, centrum mundi… 


Anunțuri

5 răspunsuri to “Ploaie în luna lui Marte”

  1. Rappa_ru' Februarie 18, 2011 la 8:04 pm #

    Superb 🙂

  2. ink.heart.for.poem Februarie 19, 2011 la 11:16 am #

    Mega:x

  3. Lexxy Februarie 19, 2011 la 3:13 pm #

  4. Anilei Februarie 20, 2011 la 7:20 pm #

    Nichita Stanescu e genial in tot ceea ce e! Si poezia asta, la fel! Superb!

  5. metafizicx Februarie 22, 2011 la 6:34 am #

    bun bun:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: