KnockOut Party

17 Apr

pe lângă şcoală, muncă, voluntariat şi alte treburi de-astea bune pentru cv, oamenii mai au nevoie şi de fun.

şi chiar dacă nu-s în Cluj săptămâna asta, vreau să promovez un event care pare drăguţ, astfel discutăm azi despre KnockOut Party.

„KnockOut Party lovește cu muzică electro direct din ghetto”  spun organizatorii în comunicatul de presă.

ce înseamnă asta? că din 18 aprilie, parcarea subterană de la Cluj Arena va fi invadată de mii de watts putere cu ritmuri de Ghetto Funk, Drum’n’Bass, Dubstep și Dirty Electro. 

arterele, sufletele şi genele o pot lua razna, promit. 

am şi nişte bucăţele de organizare : 

Vom instala o oglindă uriașă care la rândul ei este alcătuită din bucăți mai mici de oglinzi îmbinate în diferite unghiuri pentru a crea un joc de lumini unicat până în acest moment. O să încercăm să vorbim cu extratereștrii, la propriu!” a declarat Tudor Ogner, unul dintre organizatorii KnockOut Party

deci, tu ce faci de mâine seară? 300131_464532380286836_849003452_n

 

voluntariatul.

6 Apr

sau despre cum am început să îndrăgesc copiii.

de când mă ştiu, am avut o aversiune faţă de copiii mici care ţipă şi sunt răsfăţaţi. într-un fel e perfect normal ca la 19 ani să nu am dezvoltat niciun sentiment matern. dar lucrurile se schimbă..

şi au început să se schimbe atunci când un coleg mi-a propus să mă implic în câteva activităţi din cadrul Asociaţei Autism Transilvania. totul a început cu un training, ca să ştiu măcar cu ce se mănâncă autismul. iar apoi am intrat în interacţiune cu primii copilaşi..

sceptică, am privit cu ochi critici tot ce se întâmpla în jurul meu, dar gemenele Jojo şi Antonia, două fete diagnosticate cu autism, m-au învăţat să fiu mai relaxată, să le accept diferenţele, unele dintre mofturi şi fixaţii.

de atunci, îmi petrec cu ele câteva ore pe săptămână, eu le ajut să intre încet încet în lumea noastră, iar ele mă învaţă că nici în lumea lor nu e totul negru, şi că dincolo de toate problemele pe care le implică spectrul autist, copiii pot să-ţi zâmbească sincer, să te îmbraţişeze puternic şi să-ţi spună „nu pleca încă.”

şi crede-mă, nu-i nimic mai frumos decât toate actele acestea care vin de la un copil care nu ştie ce înseamnă emoţiile, socializarea şi comunicarea.

dar mai sunt atâtea de spus. mai ales de problemele cu care se confruntă părinţii acestor copii..

2117_0000062384

dimineţi de sâmbătă.

16 Mar

de cele mai multe ori, noaptea, greşelile nu dor. şi nici regretele nu le simţi prea tare.

dar dimineţile pot fi decisive. şi după o noapte întreagă de păcate şi gânduri, dimineţile par a fi singura scăpare, momentul perfect pentru decizii. aşa a fost şi la mine.

cred că am şi uitat de când nu am mai scris un rând, o frază prin care să mă descompun, prin care să trezesc nişte emoţii în cei care mă citesc.

am citit atâtea lucruri, am cunoscut atâţia oameni, am făcut tot atâtea greşeli dar şi fapte bune, încât toate merită menţionate, ca într-un jurnal. un exerciţiu continuu de sinceritate…

dar până la prima încercare de sinceritate, vă las cu un filmuleţ despre timp, despre cât de importantă e o simplă, singură, unică secundă.

ca după sesiune.

4 Feb

am 19 ani şi o primă sesiune de examene tocmai încheiată.

în mini-vacanţa ce urmează mi-am propus să recuperez toate cărţile necitite, iar în ajutorul meu sare Editura ALL.

astăzi începe a doua ediţie a campaniei vALLuntar. anul acesta, bloggeri participanţi îşi vor alege câte o carte de pe site-ul editurii, iar în urma comentariilor primite la recenziilor realizate,  bloggeri vor primi câte un copac pentru a îl planta.

din păcate, eu nu pot participa în acest an, deoarece nu îndeplinesc toate cerinţele regulamentului, aşa că, îi rog pe toţi bloggeri mai harnici şi mai dornici de lectură decât mine să se implice în această iniţiativă. anul trecut a fost grozav !😀

 

între timp eu mă întorc la cărţile mele prăfuite şi cana cu ceai de cireşe. revin cu recenzii. o săptămână simpatică vă doresc.

 

 

dacă tot e vremea bagejelor.

5 Ian

dacă tot e vremea bagajelor,

mi-am şters şi eu de praf

geanta mare şi mov, în care

cel puţin o dată pe lună

îmi îndes toate  speranţele

că vor fi drumuri mai bune.

 

am devenit călători cu genţi mari

şi grele, doar pentru a creşte

undeva departe de casă,

undeva unde suntem numai noi.

dar geanta ta e neagră, şi visele mele

nenumărate. nu vrei să iei şi tu câteva?

 

acum, dragule, adună-ţi hainele

lucrurile şi gândurile.

împachetează-le frumos şi pune-le

lângă cutiile mele de bijuterii cu amintiri

şi lângă săculeţii cu promisiuni.

plecăm.

22577fc9788148edae17b3d08aa183c1-d4g2gfn

 

un fel de poem despre moarte.

3 Ian

moartea stă pe podelele apartamentelor noastre,

se ascunde şireată pe la colţurile covoarelor

parcă aşteptând să faci un pas greşit

ca să-şi întindă membrele

să te prindă de glezne

să te arunce pe jos.

 

moartea stă în tălpile pantofilor noştri

se mulează pe şirete şi scaiuri

parcă aşteptând să calci mai tare acceleraţia

ca să-ţi pună o lumină în faţă

să vezi un tunel sau un tren

să-ţi taie respiraţia.

 

dar vom deveni nemuritori atunci când nu vom mai avea podele,

când vom cumpara covoare ovale

şi când vom renunţa la pantofi.

 

sau poate niciodată. sau…

 

2012 – la adio.

30 Dec

ce-ar mai fi de spus acum, la apus ?

acum 365 din zile, când ai răsărit, mi-ai dat prima lecţie : nu pot şi nu voi putea niciodată să iubesc din milă, pentru că nevoia de a trăi o iubire autentică e mai presus decât orice recunoştinţă.

dacă stau să fac bilanţul activităţilor, rezultatul e unul pozitiv : în martie mi-am luat permisul de conducere, în iulie mi-am luat bacul cu brio, în octombrie am început facultatea pe care o visam şi la care merg în fiecare dimineaţă cu drag, în noiembrie am intrat într-o organizaţie stundenţească, iar în decembrie..

ei bine, cu decembrie e mai greu. decembrie, mi-ai luat doi taţi. pe unul mi l-ai pus departe de casă şi pe celălalt mi l-ai trecut în nefiinţă.

ce ţi-am luat eu ţie ? ţi-am dat doar nopţi pline de regrete, în care greşelile nu dureau, ţi-am dat promisiuni de eliberare din captivitatea unei iubiri cvasiîndeplinite, seri în care jucam remi cu colegele de cameră până la epuizare.

the_end_by_ZER0_0NE

2013, vei fi anul în care voi învăţa să fiu mai fericită, să iubesc mai mult decât până acum, să iert mai des şi mai sincer… 

doar azi şi mâine voi mai plânge pentru toate greşelile mele, ale tale şi ale lui.

de marţi voi plânge pentru toţi fiorii care  îi trăiesc atunci când îmi spui că sunt minunată. 

iar la final, un filmuleţ despre timp.

%d blogeri au apreciat asta: