de alphonse daudet.
începem săptămâna în forţă, cu puţină hrană pentru minte şi suflet.
înainte de a prezenta miracolul ce mi-a trecut prin mâini, ţin să mulţumesc editurii All pentru minunata campanie de promovare a lecturii – “Cartea călătoare”. pe scurt : 50 dintre bloggeri care au participat la vALLuntar şi-au ales din nou cărţi, pe care le vor trimite mai departe. în cazul meu, ”soţii de artişti” va pleca în direcţia sud, tocmai la Bucureşti, cu mult drag pentru Monica Olteanu.
revenind…
am ales această carte pentru că destinul meu are gusturi foarte bune, şi de o vreme se îndrăgosteşte iremediabil doar de artişti.
acest pseudoroman care pentru mine reprezintă mai mult un volum de povestiri, captează momente cheie din viaţa de familie a unor artişti care de cele mai multe ori sunt nefericiţi şi nemulţumiţi de traiul pe care-l duc.
fie că e vorba de un poet îndrăgostit de o femeie mult inferioară lui sau de un sculptor ce trebuie să învingă gelozia nevestei sale pentru a putea crea, artiştii sunt condamnaţi de o nebunie de neînţeles din care femeia e nelipsită.
prea frumoase, prea limitate, prea elegante si inteligente sau prea mediocre, femeile nu reuşesc să se adapteze prea bine vieţii pe care o trăiesc artiştii.
una dintre cele mai impresionante poveşti a fost cea a unui cântăreţ care a fructificat talentul soţiei sale făcând din ea o artistă mult mai celebră decât el. succesul pe care soţia l-a dobândit prin talent şi frumuseţe îl eclipsa pe soţul gelos care condus de furie şi un orgoliu incontrolabil i-a înscenat iubitei sale povestea unui adulter, doar pentru a o face să pară ridicolă şi pentru a-şi pierde faima.
dincolo de orice aspect negativ, există şi exemple în care femeia reprezintă centrul în jurul căruia levitează tot universul creator al artistului. şi asta doar capacităţii ei de a oferi stabilitate şi iubire, printr-un cămin armonios şi o sumedenie de calităţi extraordinare dobândite de-a lungul vieţii.
citez…
“nu e de ajuns să fii inteligentă şi buna pentru a fi adevarata tovarăşă a unui artist. trebuie să ai pe deasupra un tact infinit, o abnegaţie surâzătoare…”
“mă loveam mereu de ceea ce ea (soţia) numea bunul-simţ, raţiunea, această scuză eternă a inimilor seci şi a spiritelor înguste”
“dar ce să faci cu o femeie care nu ştie să deschidă o carte, să privească un tablou, pe care totul o plictiseşte ?”
“să câştig bani! numai asta conta pentru acei monştri, iar pe mine mă durea să-mi văd soţia gândind ca ei.”
Like this:
2 bloggers like this post.
Etichete:carte calatoare, editura all, sotii de artisti
