bloggerii fotbalişti la Mediaş

nu mă prea pricep eu la sportul “rege” dar ideea asta mi se pare puţin genială.

se întâmplă că  în acest weekend, 25-27 mai 2012, va avea loc Cupa bloggerilor şi conferinţa “Social media şi sport” la care încă se mai pot face înscrieri aici.

orăşelul nostru a fost ales de organizatorii SportMeet.ro şi SportLocal.ro din vaste motive. mai ales că noi suntem geniali aşa de felul nostru, formând o comunitate drăguţă.

între timp a apărut şi programul “manifestării” şi acesta sună cam aşa…

Vineri, 25 mai 

ora 19.00 Concert Acoustic Bloggers, bere și bună dispoziție la Grădina de Vară Traube.

Sâmbătă, 26 mai – Conferința social media și sport, Sala Traube
9.00 – 10.00 Înregistrarea participanților.
10.00 – 10.10 Cuvânt de deschidere, echipa de organizare
10.10 – 10.30 Feri Teglaș, Blogosfera din Mediaș
10.30 – 10.50 Cristian Pustai, antrenor Gaz Metan Mediaș
10.50 – 11.10 Reprezentant Pepsi, Pepsi și implicarea în sport
11.10 – 11.30 Oltea Zambori, Studiu de caz BC Timișoara în social media

11.30 – 12.00 Pauză

12.00 – 12.20 Dan Olteanu, Cum ajută social media marketingul sportiv
12.20 – 12.40 Lucian Lorin (director de comunicare FRR), Studiu de caz Federatia Romana de Rugby si social media
12.40 – 13.00 Tudor Popa, Implicarea bloggerilor in sustinerea sportului
13.00 – 13.20 Andreea Hanganu (Ambasada Marii Britanii), România la Jocurile Olimpice din Londra
13.20 – 13.40 Alin Pandaru, Prezentare Cupa Bloggerilor

15.00 Încep meciurile din Cupa Bloggerilor, Clubul Sportiv Marius Baciu, Str. Brateiului, nr. 47

Duminica, 27 mai

10.00 Meciurile din Cupa Bloggerilor, Clubul Sportiv Marius Baciu, Str. Brateiului, nr. 47.

14.00 Meciul dintre Selecționata Națională a Bloggerilor și Echipa Personalităților din Mediaș, terenul 2 din complexul al stadionului echipei Gaz Metan Mediaș.

personal, am să încerc să fiu prin preajmă. tu ce mai aştepţi ?

mai multe detalii : aici şi aici.

să ne vedem cu bine !

Toamna la Cluj

de Alexandru Devia

 

Adă-n venă de-Ardeal
Până nu-mi ies din minți,
Părul tău, la seral,
Și-ochii tăi cei fierbinți.

Adă-mi buzele moi,
Ce-au fugit dintr-o vară,
Adă-mi lână de oi
Și un vers cu chitară.

Te aștept pe la Cluj,
Acel templu-n Ardeal,
Te aștept ca un ghiuj
Într-un veac ireal.

Și le-am spus să mai vină
Și lunei, cu stele,
Unui crivăț, cu tină
Și-unui geam, cu perdele.

Adă-ți chipul la mine,
Cicatricea din frunte,
Vorbe despre străine
Și un pumn de-amănunte.

Adă miezul de pâine
Și un val dinspre mare,
O cafea pentru mâine
Și-al meu vers de iertare.

Pune-ți haina pe tine
Și-ntr-o geantă, un ruj
Adă toamna la mine,
Adă toamna la Cluj.

 

mi-e prieten  şi îşi cântă viaţa în versuri pe care le înnobiliează cu cele mai sincere emoţii personale. îşi caută drumul prin artă şi cultură, iar eu sunt prin preajmă să-l susţin.

 

încercări.

îngân acorduri 

pentru ceasul de sub sânul stâng.

să-mi pot reaminti 

de viaţa ce curge. de timpul ce se sparge.

metaforele se ascund 

în muşchii atrofiaţi şi-n neuroni traumatizaţi.

carantină.

pentru tot ce-mi raţionalizează emoţia.

 

egocentrism printr-o leapşă.

se pare că sunt pusă din nou în postura de a scrie despre mine, de data aceasta răspunzând la nişte întrebări aparent simple. vinovat de acest chestionar la care mă simt nevoită să răspund (a nu se înţelege că o fac din obligaţie) e Graţian Lascu. mulţumesc.

1. Principala mea trăsătură : ”dăruiesc tot cei mai bun din mine pentru a te ajuta pe tine” ; inteligenţa ca defect, cultura ca viciu şi părul roşcat ca brand personal.
2. Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la un bărbat :  capacitatea de a recunoaşte.
3. Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la o femeie :  polivalenţa.
4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei : nevoia de a mă critica.
5. Principalul meu defect : încă n-am învăţat că nu toţi sunt ca mine, ca noi.
6. Îndeletnicirea mea preferată : tot ce porneşte de la cuvânt şi artă.
7. Fericirea pe care o visez : fiecare om să-şi definească fericirea personala, făcând abstracţie de detalii.
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire :  nu există nenorociri.
9. Locul unde aş vrea să trăiesc :  eu deja trăiesc peste tot.
10. Culoarea mea preferată : roşu. fără combinaţii.
11. Floarea care-mi place :  florile de cireş. şi lalele.
12. Pasărea mea preferată : pescăruş.
13. Prozatorii mei preferaţi : contemporani. mai puţin clasici.
14. Poeţii mei preferaţi: Laurenţiu Oprea, Tagore.
15. Eroii mei preferaţi din literatura :  Raskolnikov – “Crimă şi pedeapsă” , Dostoievski ; Vincent Spinetti – “Torturaţi-l pe artist” , Joey Goebel
16. Eroinele mele preferate din literatură: Im – “Ultima femeie”, Ştefan Melancu ;  Lulu – “Vârstele lui Lulu”, Almudena Grandes
17. Compozitorii mei preferaţi : Yann Tiersen
18. Pictorii mei preferaţi : Salvador Dali
19. Eroii mei preferaţi din realitate : toţi oamenii care zâmbesc.
20. Ce urăsc cel mai mult : încă nu mi-am definit conceptul de ură. mai am timp.
21. Calitatea pe care aş vrea să o am din naştere : tot ce am poate fi modelat după bunul meu plac. nu-mi trebuie altă materie brută.
22. Cum aş vrea să mor : ştiind că oamenii din jurul meu nu mă vor plânge.
23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă : totul se iartă, nimic nu se uită.
24. Deviza mea : “Orice ai făcut până astăzi poate fi depăşit : poţi iubi mai intens, poţi fi mai fericit. Redefineşte-ţi constant termenul de maxim”

de preluat, pentru cine se simte în stare.

Hai s-o facem Mediaş!

nu cred că Let’s do it România e un secret pentru cineva. mai ales că anul acesta, în 12 mai, vor mai face curăţenie bulgarii, turcii şi locuitorii din Republica Moldova.

dincolo de orice beneficiu pe care-l aduce acest proiect  mediului înconjurător, apreciez şi susţin impactul social. deşi seamănă cu un paradox, ţinta pare a fi atât simplul şi unicul individ, cât şi societatea din care face parte.

iar abordarea asta prinde. să-l faci pe un om să conştientizeze că el e schimbarea,  e extraordinar.

că până la urma asta e. eu cred că pot schimba lumea, tu crezi că poţi schimba lumea.. deja suntem doi.

şi ca noi, mulţi. şi-aşa ne întâlnim, toţi. toţi cei care credem în schimbare. oricare ar fi ea…

pentru că dincolo de orice gunoi de pe deal, e o lecţie, dincolo de orice implicare, e un vis.

e doar o problemă de viziune..

eu voi fi acolo. pentru că e de datoria mea să cred!

 

 

dormi frumos în noaptea asta. mâine vei schimba lumea!

săptămâna începe cu un concurs.

“E luni şi probabil nu eşti prea entuziasmat. Dar entuziasmează-te! Căci azi vei fi măreţ!

Nimic măreţ nu a fost vreodată realizat fără entuziasm”

şi uite aşa ne începem săptămâna cu un concurs, şi nu orice fel de concurs, ci unul de recenzii.

despre ce e vorba ? echipa site-ului Totul despre cărţi s-a gândit să le ofere iubitorilor de lectură o oportunitate drăguţă.

fie că ai un blog sau nu, tot ce trebuie să faci e să scrii o recenzie a unei cărţi care îţi e aproape de suflet  sau care ţi-a trezit sentimente mai puternice, recenzie pe care o trimiţi la adresa totuldesprecarti@yahoo.com cu subiectul : “Pentru concursul de recenzii” , iar apoi recenzia ta va apaărea pe site-ul organizatorilor. perioada concursului : 20 aprilie 2012- 20 mai 2012.

cum se jurizează ? deorece lumea în care trăim se bazează tot mai mult pe  ”LIKE”, ordinea câştigătorilor se va decide în funcţie de numărul de LIKE-uri strânse la recenzia de pe site.

premii ? cărţiile unor tineri debutanţi, în ordinea următoare :

Premiul I

“Război cu sufletul” de Ioana Dumitrachescu
“Legământul iubirii” de Silviu Cristache
“Aventura sonetului” de Alexandrina Chelu
“Amintiri din prezent” de Graţian Lascu

Premiul II

“Război cu sufletul” de Ioana Dumitrachescu
“Amintiri din prezent” de Graţian Lascu

Premiul III

“Amintiri din prezent” de Graţian Lascu.

de asemenea, fiecare câştigător va avea oportunitatea de a se alătura echipei Totul despre cărţi şi va avea parte de o surpriză electronică.

mai multe detalii : aici şi aici.

aşadar, apelez la simţurile voastre etice şi vă invit să vă înscrieţi. mult succes şi la cât mai multe like-uri!

 

hoy. azi.

vă văd pe voi trăind visele mele.

şi în mine se rupe tot. dar nu-i nimic. am să cresc şi eu mare…

 

între timp…

Tengo una mañana constante y un aquarela esperando verte pintado de azul
Tengo tu amor y tu suerte y un caminito empinado

alarma motivaţională.

acum câteva zile,  în plimbarea mea zilnică prin vastul internet, am descoperit motivonti.

pe prima pagină scria mare “Alarma motivaţională – Hai să învăţăm să zâmbim“.

personal, apreciez orice încercare de a face oamenii să zâmbească mai des. iar asta e una genială aşa că m-am înscris şi eu.

e vorba despre nişte sms-uri motivaţionale pe care le primeşti în fiecare dimineaţă, pentru a-ţi începe ziua cu un zâmbet.

timp de 30 de zile, nişte omuleţi fantastici îţi trimit mesaje pentru a te face fericit. şi ce poate fi mai frumos de atât?

vă zic eu. să simţi că tot universul tău o ia razna şi te salvează un mesaj de genul acesta de la un om pe care nu-l cunoşti,care nu are nici cea mai mică legătură cu tine şi nu ştie ce ţi se întâmplă.

“Învaţă că indiferent de orice, există o singură cale spre o zi minunată.Mergi înainte, drept, cu fruntea sus, găsind puterea de a zâmbi. Zâmbeşti?”

şi-am zâmbit.

 

mulţumesc!

soţii de artişti – cartea mea călătoare

de alphonse daudet.

începem săptămâna în forţă, cu puţină hrană pentru minte şi suflet. 

înainte de a prezenta miracolul ce mi-a trecut prin mâini, ţin să mulţumesc editurii All pentru minunata campanie de promovare a lecturii – “Cartea călătoare”.  pe scurt : 50 dintre bloggeri care au participat la vALLuntar şi-au ales din nou cărţi, pe care le vor trimite mai departe.  în cazul meu,  ”soţii de artişti” va pleca în direcţia sud, tocmai la Bucureşti,  cu mult drag pentru Monica Olteanu.

revenind… 

am ales această carte pentru că destinul meu are gusturi foarte bune, şi de o vreme se îndrăgosteşte iremediabil doar de artişti.

acest pseudoroman care pentru mine reprezintă mai mult un volum de povestiri, captează momente cheie din viaţa de familie a unor artişti care de cele mai multe ori sunt nefericiţi şi nemulţumiţi de traiul pe care-l duc.

fie că e vorba de un poet îndrăgostit de o femeie mult inferioară lui sau de un sculptor ce trebuie să învingă gelozia nevestei sale pentru a putea crea, artiştii sunt condamnaţi de o nebunie de neînţeles din care femeia e nelipsită.

prea frumoase, prea limitate, prea elegante si inteligente sau prea mediocre, femeile nu reuşesc să se adapteze prea bine vieţii pe care o trăiesc artiştii.

una dintre cele mai impresionante poveşti a fost cea a unui cântăreţ care a fructificat talentul soţiei sale făcând din ea o artistă mult mai celebră decât el.  succesul pe care soţia l-a dobândit prin talent şi frumuseţe îl eclipsa pe soţul gelos care condus de furie şi un orgoliu incontrolabil i-a înscenat iubitei sale povestea unui adulter, doar pentru a o face să pară ridicolă şi pentru a-şi pierde faima.

dincolo de orice aspect negativ, există şi exemple în care femeia reprezintă centrul în jurul căruia levitează tot universul creator al artistului. şi asta doar capacităţii ei de a oferi stabilitate şi iubire, printr-un cămin armonios şi o sumedenie de calităţi extraordinare dobândite de-a lungul vieţii.

citez…

“nu e de ajuns să fii inteligentă şi buna pentru a fi adevarata tovarăşă a unui artist. trebuie să ai pe deasupra un tact infinit, o abnegaţie surâzătoare…”

“mă loveam mereu de ceea ce ea (soţia) numea bunul-simţ, raţiunea, această scuză eternă a inimilor seci şi a spiritelor înguste”

“dar ce să faci cu o femeie care nu ştie să deschidă o carte, să privească un tablou, pe care totul o plictiseşte ?”

“să câştig bani! numai asta conta pentru acei monştri, iar pe mine mă durea să-mi văd soţia gândind ca ei.”

 

dacă pozele ar vorbi..

cred că din nevoia de a descoperi cine sunt am început să mă caut. iar.

şi-am făcut-o prin poze. iar.

anii copilăriei i-am trecut repede cu vederea,  poate din cauza faptului că n-am prea multe amintiri din acea perioadă.

şi-am ajuns rapid pe la vârsta de 14 ani. prima iubire, primele decizii legate de viitor, primele conflicte importante cu părinţii.

despre prima iubire am tot vorbit. despre examene şi liceul potrivit voi vorbi prin iunie.  iar cu părinţii toţi avem mici neînţelegeri, fiind vorba şi de vârsta adolescenţei.

în 4 ani de liceu am crescut. şi-am crescut frumos. dintr-un copil de 14 ani, foarte timid, fără vreo pasiune bine definită,  cu temeri legate de integrarea în societate m-am transformat în cine sunt azi.

iar dacă pozele mele ar vorbi, sunt ferm convinsă că ar fi mândre. şi cred că sunt ceva mai mult decât şi-ar fi dorit să fiu …

dar cresc, mai cresc…