24 februarie 2012.
cu două zile înainte eram un morman de euforie şi emoţii. cred că mă rugam în neştire să-ţi fie bine, cred că mă bucuram mai tare decât tine. tind să cred că îţi trimiteam energiile mele, deşi sună foarte abstract…
dar azi, azi mă simt secată, pustiită. toată viaţa mea s-a consumat într-un moment de-al tău.
şi-mi plâng existenţa, şi mă bucur de a ta…
dar mi-e greu să trăiesc două vieţi.. într-o viaţă.
25 februarie 2011.
dacă vroiam linişte, te rugam să taci.
dacă vroiam să fiu singură, plecam.
nu trebuia să pleci tu. totuşi ai făcut-o. acum e mai bine aşa..şi atunci a fost.
25 februarie 2012.
la mulţi ani. dacă mă vei căuta, mă vei găsi. iar.
Etichete:februarie

