recviem pentru un februarie. (1)

3 februarie 2010.

te cunoşteam din vedere. împărţeam acelaşi grup de prieteni  şi ne petreceam nopţile în baruri, fumându-ne visele.

rând pe rând.

fugeam de posesivitatea unui bărbat pe care credeam că îl iubesc.  mă ascundeam unde puteam de gelozia lui obsedantă.

mai târziu aveam să înţeleg că nevoia mea de libertate nu se înţelegea deloc cu principiile lui legate de .. “noi”.

în acea seară de februarie, te-ai aşezat în stânga mea, timid. te priveam nedumerită.  în secunda imediat următoare, îţi plimbai degetele pe mâna mea, iar cu braţul stâng mi-ai cuprins mijlocul. te priveam fără să-ţi înţeleg acţiunile. ochii tăi verzi nu-mi transmiteau nimic….  cred că m-am pierdut în marea verde din irisul tău, pentru că nu-mi auzeam telefonul sunând. era clopoţelul salvator. poate…  omul care mă aştepta acasă mă căuta înnebunit. şi tu ştiai de existenţa lui…

nu ţi-a păsat. nu a avut niciun efect atunci când ai decis să-mi trimiţi bucăţi din sufletul tău, printr-un sărut, pe care nu ştiu nici azi de ce l-am acceptat…

ce a urmat ? o poveste seacă. un triunghi pe care acum îl detest. un triunghi de care ştiam doar noi doi, şi restul lumii…

3 februarie 2012.

m-aţi pierdut amândoi. amândoi în zile de decembrie. ani diferiţi.

mi-aş cere iertare unui om care citeşte acum rândurile astea, şi poate se regăseşte printre ele. dar nu am să o fac. “m-ai ţinut captivă într-un univers condus de tine, fără democraţie, cu ploi de lacrimi şi lovituri.” aşa că nu, nu regret!

dar eu v-am iertat.

cât despre mine ?  eu cresc. şi cresc frumos…

 

Etichete:broken glass, eyes set to kill, februarie