ne minţim că ne merge bine.
ne minţim că prietenia care ne-a legat ani buni s-a transformat într-o iubire statornică, în care ochii noştri verzi sunt singurele elemente care vorbesc. dar ai uitat că ochii mei nu sunt verzi mereu.
ne minţim că suntem ocupaţi, că avem probleme.
uiţi că toate secretele tale sunt ascunse adânc undeva în fiinţa mea. şi totuşi, te temi că nu te-aş putea înţelege.
ne minţim că ne pasă.
de fapt, nu ne mai prea pasă. ai sădit în mine indiferenţa. şi tu ştii cel mai bine că e un sentiment nedemn de mine. dar l-ai infiltrat în mine şi l-ai făcut zeu. iar acum e atât de puternic încât metaforele mele sunt amortizate, anesteziate. mor. mor lent, chinuit, şi în dureri.
la fel şi toate visele cu noi. toate mor. şi-mi vine să uit că mă cunoşti, că mi-ai ţinut sufletul în palme când era atacat, că întotdeauna am fost egali. dar acum îmi eşti dator.
întelegem amândoi. s-a terminat. să nu te întorci acasă. iar dacă te întorci, eu nu voi mai fi aici. cu toate astea, secretele tale sunt în siguranţă. răzbunarea nu e de mine.
nimic nu e făcut să dureze o eternitate, atâta timp cât nu e reciproc. iar noi, noi ne-am pierdut de mult…
“la revedere. sau la adio. “
Etichete:9 crimes, damien rice, metafore
Cu totii ne pierdem… Nu sunt lucruri pe care le poti controla… dar intr-un final ne regasim prin prisma altei persoane
ai atat de multa dreptate….
Bună. Mi-ar face placere un link exchange. Eu te-am adaugat. Nume: O viaţă, un blog link: http://cosminlife.wordpress.com/ Multumesc anticipat. :*