recviem pentru un februarie. (1)
03 Feb 2012 8 comentarii
in amintiri, sfarsit Etichete:broken glass, eyes set to kill, februarie
3 februarie 2010.
te cunoşteam din vedere. împărţeam acelaşi grup de prieteni şi ne petreceam nopţile în baruri, fumându-ne visele.
rând pe rând.
fugeam de posesivitatea unui bărbat pe care credeam că îl iubesc. mă ascundeam unde puteam de gelozia lui obsedantă.
mai târziu aveam să înţeleg că nevoia mea de libertate nu se înţelegea deloc cu principiile lui legate de .. “noi”.
în acea seară de februarie, te-ai aşezat în stânga mea, timid. te priveam nedumerită. în secunda imediat următoare, îţi plimbai degetele pe mâna mea, iar cu braţul stâng mi-ai cuprins mijlocul. te priveam fără să-ţi înţeleg acţiunile. ochii tăi verzi nu-mi transmiteau nimic…. cred că m-am pierdut în marea verde din irisul tău, pentru că nu-mi auzeam telefonul sunând. era clopoţelul salvator. poate… omul care mă aştepta acasă mă căuta înnebunit. şi tu ştiai de existenţa lui…
nu ţi-a păsat. nu a avut niciun efect atunci când ai decis să-mi trimiţi bucăţi din sufletul tău, printr-un sărut, pe care nu ştiu nici azi de ce l-am acceptat…
ce a urmat ? o poveste seacă. un triunghi pe care acum îl detest. un triunghi de care ştiam doar noi doi, şi restul lumii…
3 februarie 2012.
m-aţi pierdut amândoi. amândoi în zile de decembrie. ani diferiţi.
mi-aş cere iertare unui om care citeşte acum rândurile astea, şi poate se regăseşte printre ele. dar nu am să o fac. “m-ai ţinut captivă într-un univers condus de tine, fără democraţie, cu ploi de lacrimi şi lovituri.” aşa că nu, nu regret!
dar eu v-am iertat.
cât despre mine ? eu cresc. şi cresc frumos…
foc şi gheaţă.
01 Feb 2012 2 comentarii
in iubire, suflete Etichete:been better, foc, gheata, kyla la grange
şi a început nebunia…
decembrie şi februarie. 2 luni prea pline de evenimente cheie în existenţa mea.
cele mai bune şi cele mai rele lucruri mi se întamplă în aceste două luni. întotdeauna!
paradoxal, în aceste perioade sângele meu pare a fi un ocean supus încălzirii globale, un ocean înfierbântat de oameni, de emoţii, de amintiri, un ocean aprins de flăcările unui trecut împrăştiat printre stele.
dar în acest ocean plutesc gheţari. dureroşi, reci, înfricoşători. au colţuri ascuţite care-mi apasă miocardul cu fiecare pompare a sângelui. s-au născut acum 2 ani în sângele meu, şi de atunci mă torturează în fiecare zi de februarie…
mi-e greu să temperez presiunea unui sânge rebel. flăcările alea parcă nu-s bune de nimic. ştiu că nu sunt destul de puternice, ele nu pot să înmoaie corpurile acelea îngheţate. mă tot întreb când vor putea ?
e frustrant. noaptea alimentează atât flăcările, cât şi gheaţa. se derulează în faţa mea cele mai emoţionante momente din viaţa mea de omuleţ consumator de oxigen şi zâmbesc tâmpit, iar în secunda următoare, obrajii mei au parte de o ploaie acida, din cauza celor mai dureroase plecări…
am plecat de atâtea ori,acum 2 ani, acum un an…
am renunţat la gândurile regretelor, pentru că dacă am plecat o dată, înseamnă că aveam motive…
dar simulez o stare de fericire când mă gândesc la faptul că nu aveam nimic de pierdut…decât timp, timp cu voi, suflete de care m-am lepădat într-o fuga spre o fericirea pe care nu o cunoşteam…
şi am pierdut timp şi gânduri şi cuvinte. dar m-am ales cu o lavă încinsă în care înoată calm nişte gheţari…
iar acum aştept să erupă un vulcan. să pot să fiu eu, iar sângele să-mi fie omogen….
când cerul era pe sfârşite
30 Ian 2012 9 comentarii
in carte Etichete:Biana Tamas, Cand cerul era pe sfarsite, recomand
de Bianca Tămaş.
acum câteva zile vă povesteam de lansarea volumului de debut al prietenei mele, Bianca.
în timp ce eu mă îndreptam nerăbdătoare spre casă, în poştă mă aştepta cuminte volumul despre care tot vorbesc. îl aşteptam, ca un copil care primeşte o jucărie nouă.
graba de a ajunge cât mai repede în camera mea, să renunţ la orice altă activitate şi să mă apuc de citit, m-a făcut să mă împiedic de vreo două ori în neîndemânarea mea de a deschide plicuri.
încă din primele rânduri, am început să mă citesc pe mine. Bianca, m-am regăsit în fiecare rând, fiecare metaforă, fiecare silabă.
şi cum aş putea să nu mă regăsesc printre rândurile unui omuleţ născut în miez de toamnă la fel ca şi mine, printre rânduri scrise în dulcele stil adolescentin în care-mi scald gândurile noaptea?
prietenă dragă, am parcurs cele 72 de pagini ale volumului tău, încercând cu greu să-mi stăpânesc lacrimile, reuşind să controlez furtuna de emoţii şi amintiri, unele plăcute, altele mai puţin plăcute.
în final, nelipsitele citate :
“Mă simţeam de parcă toate iubirile mele s-au înţeles să mi se îngrămădească în suflet. S-au trezit de dimineaţă şi mi-au umplut timpul cu tot felul de trăncăneli despre doruri, moarte, suflete pereche.”
“Lăsaţi-vă visele şi speranţele deoparte. Îndesaţi-le undeva în subconştient şi primiţi rolurile de marionete.”
“Şi e frig… şi nu vrei decât să zbori… să îţi îngheţe genele, ca să nu mai poţi clipi.”
“Te-am câştigat la un joc de noroc cu soarta. Premiul era surpriză, dar m-am hotărât să risc şi mi-am pus în joc toate sufletele.”
Loverboy (2011)
28 Ian 2012 12 comentarii
in film Etichete:2011, iubire, loverboy, trailer
sau “prima iubire n-a fost niciodată mai periculoasă” .
nu pot fi obiectivă nici de această dată, din cauza unor fragmente din viaţa asta a mea, de 18 ani, pe care le regăsesc printre cele 94 de minute ale filmului despre care încerc să vorbesc.
scenariul pe scurt sună cam aşa : băiat cu o poziţie socială nesemnificativă, obligat de viaţă să-şi facă singur loc printre oamenii mari, astfel ajunge să-şi folosească şarmul pentru a seduce fete, pe care mai apoi le va pasa unei reţele de trafic de persoane. până aici, totul e relativ normal, ţinând cont de cadrul foarte sărăcăcios în care se desfăşoara acţiunea filmului.
doar că, la un moment dat, tânărul nostru dovedeşte faptul că în spatele zâmbetului fermecător există şi un suflet,acesta îndrăgostindu-se de o fată care ar fi trebuit să aibă aceeaşi soartă ca şi toate celălalte dinaintea ei.
de aici începe o frumoasă poveste de iubire, piperată cu momente de nebunie specifică tinereţii. subtil, se sublinează ideea de importanţă a iubirii şi convingerea că aceasta se poate manifesta fără prea multe bunuri materiale.
finalul sugerează crunt faptul că uneori iubirea nu este necesară pentru a supravieţui unui sistem coordonat de bani, astfel că, iubita protagonistului nostru acceptă să-şi vândă organismul prin paturi străine pentru a putea să-şi hrănească sufletul cu o iubire pură şi inocentă.
impresionantă lecţie despre iubire, devotament şi sacrificiu. recomand!
nevoia de a cunoaşte.
27 Ian 2012 6 comentarii
in dorinte Etichete:curiozitate, informatii, naive, oameni, the kooks
pe vremea când materialul meu genetic era în formare, o forţă malefică a afectat genele şi a introdus în sistem o cantitate exagerată de curiozitate.
aşă că astăzi, sunt curioasă. şi ştiu că se zice despre curioşi că sunt mai predispuşi la moarte decât ceilalţi, dar măcar mor informaţi!
(hihi) . sunt obsedată de cunoaştere. mai ales în ceea ce priveşte oamenii. iar oamenii îi poţi cunoaşte reflectând asupra trecutului lor, prezentului pe care-l au în momentul trecerii tale prin viaţa lor… şi, mai relativ, din prisma unui viitor comun.
nu mi-a plăcut niciodată să pun întrebări indiscrete. pentru că nu mi-a plăcut niciodată să fiu întrebată. indiferent, nevoia mea de a ştii nu poate fi atenuată. aşa că, încep să caut. nu am atentat niciodată la intimitatea oamenilor pe care vroiam să îi cunosc, ci doar mi-am folosit abilităţile de observaţie şi interpretare.
şi am aflat mai multe decât vroiam să ştiu.
sfat : curiozitatea asta doare, de cele mai multe ori. şi cu cât ştii mai multe, cu atât vrei mai mult. uneori mă străduiesc să mă opresc, pentru că simt că mă autodistrug…
motivaţional.
25 Ian 2012 4 comentarii
in citate, muzică Etichete:Anomalii, Blackout, Breathe Carolina, Joey Goebel
This won’t stop till I say so…
“Dansăm ca nişte protozoare, zvârcolindu-ne în legea noastră, parcă inconştient. Muzică, muzică, muză dementă! ” – Anomalii, Joey Goebel
pentru că zilele frumoase încep devreme şi se sfârşesc târziu.
Şi pentru cine vrei să mori…
24 Ian 2012 10 comentarii
in iubire, suflete Etichete:apogeu, coapsa, moarte, pasiune
soarbe-mi lacrimile îmbibate cu acid sulfuric cu un gest erotic menit să te trimită pe Everestul plăcerii finale.
bucură-te de oxigen.
îţi place pielea mea ? gust-o ! iubitule, nu ştiam că-ţi place cianura. nu te grăbi, te rog, fi calm şi răbdător.
îmi place să am grijă de tine, aş face orice să-ţi atenuez chinurile.
te-ai înecat? of, dragul de tine. respiră. ţi se derulează filmul existenţei prin faţa ochilor semi-închişi?
ai un zâmbet malefic. ţi-ai amintit de dimineţile din vamă, dimineţi în care prizai cocaina de pe coapsa mea stângă ?
ce vremuri. ne înecam visele într-o mare sălbatică.
îţi târăşti organismul aproape mort în aşternuturile albe. cum poţi?
pulsul tău e în scădere. eu te privesc. mori în chinurile pielii mele.
în dezastrul lacrimilor mele.
mie-mi place. ţie ?
ai câştigat lupta cu plăcerea. ai atins apogeul. era o alegere… eu. sau moartea.
Căldură in mijlocul iernii.
23 Ian 2012 3 comentarii
in iubire Etichete:caldura, iarna, mare, pasiune
mi-e cald de tine. simt cum toată epiderma ta mă încălzeşte, calm, pasional, neîncetat.
la ce ţi-a fugit gandul ? fi sincer cu mine, cu tine, cu noi.
mă sufocă toată ardoarea asta a ta. respiră mai des, am nevoie de briză.
aşa. mulţumesc. e mult mai bine acum. hai, fă-ţi de cap cu ai mei corpusculi Ruffini. îţi place ?
am nevoie de o mare. în care să consum toată pasiunea asta.
am nevoie de nişte valuri. care să rupă ritmul romantic, decorat cu apusuri, stele, şi o lună.
am nevoie de nişte scoici. să-mi cicatrizezi pielea albă, aproape roşie de la soarele tău.
am nevoie de …
îmi place existenţa ta. aş iubi-o des, nebuneşte, demonic, zgomotos, tăcut, îngeresc, cuminte, rar.
13.99 lei
22 Ian 2012 3 comentarii
in carte Etichete:13, 99, Frederic Beigbeder, publicitate
de Frederic Beigbeder.
un roman despre publicitate, marketing, vânzări.
o palmă dată omenirii. un anunţ despre manipularea în masă şi controlul psihologic sub care ne aflăm noi, cei mici.
o poveste care dezvăluie secretele oamenilor bogaţi şi a companiilor care deţin un profit mai mare decât PIB-ul multor ţări de pe această planetă.
toate acestea sunt văzute din perspectiva lui Octave, un simplu om care lucrează în domeniul prezentat, om care încearcă să schimbe sistemul de desfăşurare a unor procese menite să plafoneze inteligenţa cumpărătorilor.
în paralel cu relatările despre magnaţii care conduc lumea, Octave îşi relatează o parte din povestea vieţii lui, încercând astfel să se regăsească într-un univers în care identitatea personală nu reprezintă ceva valoros.
“În profesia mea, nimeni nu vă doreşte fericirea, pentru că oamenii fericiţi nu consumă.”
“Eu sunt cel care hotărăşte azi ce veţi vrea mâine.”
“Libertatea nu e decât un moment dificil, care trebuie depăşit.”
“E uşor să mârâi împotriva sistemului în timp ce-l faci să funcţioneze.”
“Nu poţi să te supui lumii,şi, în acelaşi timp, să o transformi. ”
